19 definiții pentru înveșmintare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.

ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt.Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.

învesmânta v vz înveșmânta

învestmânta v vz înveșmânta

înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.

ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.

ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.

A ÎNVEȘMÂNTA ~ez tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt

învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.

înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].

înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă

înveșmânta vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmântează/înveșmântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)

Intrare: înveșmintare
înveșmintare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșmintare
  • ‑nveșmintare
  • înveșmintarea
  • ‑nveșmintarea
plural
  • înveșmintări
  • ‑nveșmintări
  • înveșmintările
  • ‑nveșmintările
genitiv-dativ singular
  • înveșmintări
  • ‑nveșmintări
  • înveșmintării
  • ‑nveșmintării
plural
  • înveșmintări
  • ‑nveșmintări
  • înveșmintărilor
  • ‑nveșmintărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb

  • 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbrăca
    • format_quote Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
    • format_quote figurat Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + veșmânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.