19 definiții pentru înveșmintare
din care- explicative (15)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMINTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVEȘMÂNTA ~ez tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveșmânta vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmântează/înveșmântă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVEȘMÂNTA vb. v. îmbrăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb
- 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbrăca
- Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
- Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
- S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + veșmânt DEX '09 DEX '98