2 definiții pentru înturluire
Explicative DEX
înturlui vt [At: CABA, SĂL., ap. DA ms / Pzi: ~esc / E: cf mg törölni] (Reg) A ara a doua oară.
Arhaisme și regionalisme
înturlui vb. IV (reg.) a ara a doua oară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înturluire
înturluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)