7 definiții pentru înnoroire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNOROIRE s. f. Acțiunea de a (se) înnoroi. – V. înnoroi.
ÎNNOROIRE s. f. Acțiunea de a (se) înnoroi. – V. înnoroi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înnoroire sf [At: DA ms / V: ~iere / S și: îno~ / Pl: ~ri / E: înnoroi] 1 Umplere cu noroi. 2 Murdărire. 3 (Rar) Ieșire din albie a râurilor și inundare cu noroi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNOROIRE s. f. Acțiunea de a (se) înnoroi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înnoroiere sf vz înnoroire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înnoroire s. f., g.-d. art. înnoroirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înnoroire s. f., g.-d. art. înnoroirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înnoroire s. f., g.-d. art. înnoroirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: înnoroire
înnoroire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înnoroiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înnoroire, înnoroirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înnoroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- înnoroi DEX '09 DEX '98