8 definiții pentru înhățare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNHĂȚARE s. f. Acțiunea de a înhăța; înșfăcare. – V. înhăța.

ÎNHĂȚARE s. f. Acțiunea de a înhăța; înșfăcare. – V. înhăța.

înhățare sf [At: DA ms / Pl: ări / E: înhăța] 1 Prindere cu violență, rapidă și fără veste Si: înhățat1 (1), înșfăcare. 2 Prindere a cuiva spre a-l duce undeva împotriva voinței lui Si: înhățat1 (2). 3 (Arg) Examinare a elevilor neatenți Si: înhățat1 (3). 4 Începere bruscă a unor certuri sau bătăi Si: înhățat1 (4). 5 Obținere prin violență sau viclenie a unui obiect râvnit sau a unui avantaj Si: înhățat1 (5).

ÎNHĂȚARE s. f. Acțiunea de a (se) înhăța; înșfăcare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înhățare s. f., g.-d. art. înhățării

înhățare s. f., g.-d. art. înhățării

înhățare s. f., g. d. art. înhățării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNHĂȚARE s. apucare, înșfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gât.)

ÎNHĂȚARE s. înșfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gît.)

Intrare: înhățare
înhățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhățare
  • ‑nhățare
  • înhățarea
  • ‑nhățarea
plural
  • înhățări
  • ‑nhățări
  • înhățările
  • ‑nhățările
genitiv-dativ singular
  • înhățări
  • ‑nhățări
  • înhățării
  • ‑nhățării
plural
  • înhățări
  • ‑nhățări
  • înhățărilor
  • ‑nhățărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înhățare, înhățărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înhăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșfăcare
etimologie:
  • vezi înhăța DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.