10 definiții pentru îndărâtnicire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDĂRĂTNICI, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic.

ÎNDĂRĂTNICI, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic.

îndărătnici [At: BIBLIA (1688) 421 / V: ~răpnici, ~răptnici, ~deretnici / Pzi: ~cesc / E: îndărătnic] 1 vtf (Înv) A întoarce pe cineva de la ceva. 2 vt (Înv) A irita pe cineva. 3 vt (Înv) A trezi spiritul de contradicție. 4 vr (Înv) A se împotrivi. 5 vr (Pop) A stărui cu încăpățânare într-o atitudine Si: a se încăpățâna. 6 vr (Pop; pex) A persevera.

ÎNDĂRĂTNICI, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A se opune cu încăpățînare, a stărui cu îndărătnicie într-o atitudine; a se încăpățîna. Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5. Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302. Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. ◊ Tranz. Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35.

A SE ÎNDĂRĂTNICI mă ~esc intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o atitudine sau într-o acțiune (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se încăpățâna; a se ambiționa. /Din îndărătnic

îndărâtnicì v. a se împotrivi din încăpățânare.

îndărătnicésc v. tr. Fac îndărătnic. V. refl. Mă fac îndărătnic. – Vechĭ îndere-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!îndărătnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndărătnicește, imperf. 3 sg. se îndărătnicea; conj. prez. 3 se îndărătnicească

îndărătnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndărătnicesc, imperf. 3 sg. îndărătnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndărătnicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDĂRĂTNICI vb. 1. v. încăpățâna. 2. a se ambiționa, a se încăpățâna, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

ÎNDĂRĂTNICI vb. 1. a se încăpățîna, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi, (reg.) a se încîina. (Se ~ prostește.) 2. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

Intrare: îndărâtnicire
îndărâtnicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărâtnicire
  • ‑ndărâtnicire
  • îndărâtnicirea
  • ‑ndărâtnicirea
plural
  • îndărâtniciri
  • ‑ndărâtniciri
  • îndărâtnicirile
  • ‑ndărâtnicirile
genitiv-dativ singular
  • îndărâtniciri
  • ‑ndărâtniciri
  • îndărâtnicirii
  • ‑ndărâtnicirii
plural
  • îndărâtniciri
  • ‑ndărâtniciri
  • îndărâtnicirilor
  • ‑ndărâtnicirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndărătnici, îndărătnicescverb

  • 1. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5. DLRLC
    • format_quote Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302. DLRLC
    • format_quote Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
etimologie:
  • îndărătnic DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.