6 definiții pentru îndrăgit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDRĂGIT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi.
ÎNDRĂGIT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndrăgit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 12 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăgi] 1 Iubit2. 2 Îndrăgostit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndrăgit1 sn [At: DDRF / Pl: -uri / E: îndrăgi] 1-3 Îndrăgire (1-3). 4 (Îvp) Concubinaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDRĂGIT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Care este iubit de cineva, de care cineva a prins drag. 2. Care iubește pe cineva; îndrăgostit. Lebăda cea îndrăgită de unde. EMINESCU, N. 12. Surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. id. O. I 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDRĂGIT adj. 1. v. drag. 2. drag, iubit, scump. (Lucruri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDRĂGIT adj. drag, iubit, scump. (Prieten ~; lucruri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îndrăgit, îndrăgităadjectiv
- sinonime: iubit
- 2. Îndrăgostit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îndrăgostit
- Lebăda cea îndrăgită de unde. EMINESCU, N. 12. DLRLC
- Surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
-
etimologie:
- îndrăgi DEX '98 DEX '09