8 definiții pentru îndrumare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma.

ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma.

îndrumare sf [At: LEG. EC. PL. 74 / Pl: ~mări / E: îndruma] 1 (Șfg) Îndreptare (15). 2 Dirijare către o anumită țintă. 3 Plecare la drum. 4 Povățuire a cuiva într-un domeniu, în viață. 5 Indicație.

ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare, directivă, povață, sfat. Broșura cuprinde trei prelegeri ținute în cadrul cursurilor de îndrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/1. Dă-mi unele îndrumări. RETEGANUL, P. II 43.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrumare s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări

îndrumare s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări

îndrumare s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRUMARE s. l. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directivă. 4. v. indicație. 5. v. instrucțiuni. 6. v. sfat. 7. v. pregătire.

ÎNDRUMARE s. 1. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. dirijare, reglare. (~ circulației pe străzi.) 3. directivă, indicație, instrucțiune, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 4. indicație, informație, lămurire. (A primit ~ necesară.) 5. explicație, indicație, instrucțiuni (pl.), lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 6. îndemn, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat ~.) 7. instruire, pregătire. (~ cuiva pentru viața de gospodină.)

Intrare: îndrumare
îndrumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarea
  • ‑ndrumarea
plural
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumările
  • ‑ndrumările
genitiv-dativ singular
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumării
  • ‑ndrumării
plural
  • îndrumări
  • ‑ndrumări
  • îndrumărilor
  • ‑ndrumărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrumare, îndrumărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îndruma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Broșura cuprinde trei prelegeri ținute în cadrul cursurilor de îndrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndruma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.