opțiuni

5 definiții pentru încârpuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încârpuit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: încârpui] (Trs) Îmbrobodit2.

încârpui vt [At: MARIAN, NU. 704 / Pzi: ~esc / E: în- + cârpă] (Trs) A îmbrobodi pe cineva cu o cârpă.

încîrpuĭésc v. tr. Rar. Leg cu cîrpa (îmbrobodesc).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂRPUI vb. v. îmbrobodi.

încîrpui vb. v. ÎMBROBODI.

Intrare: încârpuit
încârpuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârpuit
  • ‑ncârpuit
  • încârpuitul
  • încârpuitu‑
  • ‑ncârpuitul
  • ‑ncârpuitu‑
  • încârpuită
  • ‑ncârpuită
  • încârpuita
  • ‑ncârpuita
plural
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
  • încârpuiții
  • ‑ncârpuiții
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitele
  • ‑ncârpuitele
genitiv-dativ singular
  • încârpuit
  • ‑ncârpuit
  • încârpuitului
  • ‑ncârpuitului
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitei
  • ‑ncârpuitei
plural
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
  • încârpuiților
  • ‑ncârpuiților
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitelor
  • ‑ncârpuitelor
vocativ singular — —
plural — —
încârpuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârpuire
  • ‑ncârpuire
  • încârpuirea
  • ‑ncârpuirea
plural
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirile
  • ‑ncârpuirile
genitiv-dativ singular
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirii
  • ‑ncârpuirii
plural
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirilor
  • ‑ncârpuirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)