9 definiții pentru încurcare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURCARE s. f. Acțiunea de a (se) încurca.V. încurca.

ÎNCURCARE s. f. Acțiunea de a (se) încurca.V. încurca.

încurcare sf [At: PANN, E. II, 4/4 / Pl: ~cări / E: încurca] 1 Încâlcire a firelor, a aței etc. astfel încât să nu se poată descurca ușor Si: încurcat1 (1). 2 Călcare în picioare a fânețelor, a semănăturilor Si: încurcat1 (2). 3 Rătăcire a drumului Si: încurcat1 (3). 4 Schimbare permanentă a drumului, a direcției pentru a îngreuna o urmărire Si: încurcat1 (4). 5 Stingherire a unei persoane la mers Si: încurcat1 (5). 6 Împiedicare a cuiva de ceva în timpul mersului Si: încurcat1 (6). 7 Oprire a unei persoane de la o acțiune Si: încurcat1 (7). 8 Stânjenire a celor din jur Si: încurcat1. 9 Împleticire a limbii din cauza băuturii, a unei emoții etc. Si: încurcat1 (9). 10 Pierdere a firului ideilor Si: încurcat1 (10), zăpăcire. 11 Ivire a unei o situații complicate, confuze Si: încurcat1 (11). 12 Vorbire confuză al cărei scop este de a ascunde adevărul Si: încurcat1 (12). 13 Furnizare a unor răspunsuri evazive Si: încurcat1 (13). 14 Realizare de mântuială a unui lucru Si: încurcat1 (14). 15 Neclaritate în vorbire Si: încurcat1 (15). 16 Intrare într-o afacere din care nu se mai poate ieși decât cu greutate Si: încurcat1 (16). 17 (Fig) Pierdere de vreme Si: încurcat1 (17). 18 (Fig) Intrare într-un necaz Si: încurcat1 (18). 19 Îngăimare a unor cuvinte din cauza uimirii Si: încurcat1 (18).

ÎNCURCARE s. f. Acțiunea de a (se) încurca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încurcare s. f., g.-d. art. încurcării

încurcare s. f., g.-d. art. încurcării

încurcare s. f., g.-d. art. încurcării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURCARE s. 1. încurcat. (~ ițelor.) 2. v. complicare. 3. v. fâstâcire.

ÎNCURCARE s. 1. încurcat. (~ ițelor.) 2. complicare, încîlcire. (~ unei situații.) 3. fîstîcire, zăpăcire. (~ unui elev.)

Intrare: încurcare
încurcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurcare
  • ‑ncurcare
  • încurcarea
  • ‑ncurcarea
plural
  • încurcări
  • ‑ncurcări
  • încurcările
  • ‑ncurcările
genitiv-dativ singular
  • încurcări
  • ‑ncurcări
  • încurcării
  • ‑ncurcării
plural
  • încurcări
  • ‑ncurcări
  • încurcărilor
  • ‑ncurcărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încurcare, încurcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încurca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descurcare
etimologie:
  • vezi încurca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.