3 definiții pentru încoclețat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ~țez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.
ÎNCOCLEȚA, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încocleți vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încocleța, încoclețez, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încoclețat
încoclețat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
încocleța, încoclețezverb
etimologie:
- în- + cocleți (pluralul lui coclete). DLRM