închistare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 109, 6/2 / Pl: -tări / E: închista] 1 Acoperire cu o membrană a unor organisme animale sau vegetale pentru a se apăra de mediul înconjurător. 2 Transformare într-un chist a unor tumori sau formațiuni patologice izolându-se astfel de mediul înconjurător. 3 (Fig) Izolare.

ÎNCHISTARE, închistări, s. f. Acțiunea de a se închista; izolare într-un chist, într-o carapace, într-o membrană (secretată de organismul respectiv). ♦ Fig. Izolare. Una din consecințele regimurilor capitaliste este închistarea oamenilor de știință, separarea lor de societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 6/2.

ÎNCHISTARE s.f. Faptul de a se închista. [< închista].

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

închistare s. f., g.-d. art. închistării; pl. închistări

ÎNCHISTÁRE (< închista) s. f. 1. (BIOL.) Adaptare la condițiile de viață neprielnice (ger, uscăciune, caniculă) a unor organisme inferioare, cum ar fi algele, bacteriile, protozoarele etc., prin trecerea la forme de viață latentă (chisturi, spori); se produce, de obicei, prin deshidratarea conținutului celular și îngroșarea membranei. 2. Fig. Izolare, interiorizare.