16 definiții pentru înapoit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.

NAPOIA vb. I v. înapoia2.

înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

A ÎNAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

A SE ÎNAPOIA mă ~iez intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înapoia2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 înapoieze; ger. înapoind

înapoia vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoieze; ger. înapoind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAPOIA vb. v. decădea, regresa.

ÎNAPOIA vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)

A se înapoia ≠ a propăși, a progresa.

Intrare: înapoit
înapoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitul
  • înapoitu‑
  • ‑napoitul
  • ‑napoitu‑
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoita
  • ‑napoita
plural
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiții
  • ‑napoiții
  • înapoite
  • ‑napoite
  • înapoitele
  • ‑napoitele
genitiv-dativ singular
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitului
  • ‑napoitului
  • înapoite
  • ‑napoite
  • înapoitei
  • ‑napoitei
plural
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiților
  • ‑napoiților
  • înapoite
  • ‑napoite
  • înapoitelor
  • ‑napoitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înapoia, înapoiezverb

  • 1. tranzitiv A da înapoi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. DLRLC
    • format_quote Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. DLRLC
    • 1.1. Retroceda. DLRLC
      sinonime: retroceda
      • format_quote Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se întoarce la locul de unde a plecat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. DLRLC
      • format_quote A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat învechit A fi în declin. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. DLRLC
etimologie:
  • înapoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.