ÎMPUȘCAT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre tencuieli) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.

împușcat¹ sn [At: (a. 1800) ap. DDRF / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: împușca] 1-14 Împușcare (1-14).

împușcat², ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 117/ 16 / Pl: ~ați, ~e / E: împușca] 1 (D. glonț) Descărcat dintr-o armă de foc. 2 (Îe) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) ~ A se deplasa foarte repede. 3-4 (D. oameni, vânat etc.) (Ucis sau) rănit prin tragere cu o armă de foc. 5 (Spc) Executat². 6 (D. lichide) Țâșnit cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: explodat, împroșcat². 7 (D. vopsele, tencuieli) Degradat prin umflare, cojire etc. Si: cojit, coșcovit, scorojit. 8 Nimerit prin țintire cu o armă într-un anumit punct. 9 (D. explozibile) Detonat. 10 (Arg; d. sume de bani) Câștigat repede și ușor, în general printr-un expedient. 11 (Arg; d. sume de bani) Risipit repede. 12 (Arg) Găsit din întâmplare. 13 (D. pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.

ÎMPUȘCAT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.

ÎMPUȘCAT, -Ă, împușcați, -te, adj. (În expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a se duce, a fugi repede, glonț, pușcă. Cuprins de usturime... se tot ducea împușcat. CREANGĂ, P. 306.

ÎMPUȘCAT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎMPUȘCA și A SE ÎMPUȘCA. ◊ A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) ~ a fugi sau a ieși, a se duce foarte repede, ca din pușcă. /v. a împușca

împușcát, -ă adj. Fig. Ĭute ca glonțu pornit din pușcă: cînd a auzit, a plecat împușcat.

ÎMPUȘCAT adj. (reg.) pușcat. (Pasăre ~.)

ÎMPUȘCAT adj. (reg.) pușcat. (Pasăre ~.)

împușcat, -ă, împușcați, -te adj. foarte beat.

împușcat în aripă expr. beat.

împușcatu’ s. pr. (iron.) poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.