10 definiții pentru împresurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRESURARE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura.

ÎMPRESURARE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura și rezultatul ei. – V. împresura.

împresurare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137 / Pl: ~rări / E: împresura] 1 Înconjurare din toate părțile Si: (înv) împresurătură (1). 2 Cuprindere cu brațele Si: (înv) împresurătură (2). 3 (Înv) Deposedare în mod abuziv a unei persoane Si: (înv) împresurătură (3). 4 (Înv) Strivire sub greutatea proprie sau a unui obiect Si: (înv) împresurătură (4). 5 Sugrumare. 6 Acoperire cu pământ Si: (înv) împresurătură (6). 7 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor Si: (înv) împresurătură (7). 8 (Fig) Copleșire. 9 (Jur) Uzurpare a unui drept Si: (înv) împresurătură (9). 10 Încercuire pentru a prinde Si: (înv) împresurătură (10). 11 Asediere.

ÎMPRESURARE, împresurări, s. f. Acțiunea de a împresura. 1. Înconjurare din toate părțile, încadrare. 2. Asediere, asediu. 3. (Învechit) Luare cu sila, încălcare, uzurpare. Din partea celorlalți vecini, moșia n-a suferit nici o împresurare. I. IONESCU, D. 445.

împresurare f. acțiunea de a împresura: 1. asediu; 2. încălcare: vrei să-mi mănânci stânjeni cu impresurare? AL. 3. strâmtorare.

împresuráre f. Acțiunea de a împresura. Asediŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împresurare s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări

împresurare s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări

împresurare s. f., g.-d. art. împresurării; pl. împresurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRESURARE s. 1. v. încercuire. 2. v. asediu.

ÎMPRESURARE s. 1. încercuire, înconjurare. (~ inamicului.) 2. asediere, asediu, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

Intrare: împresurare
împresurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împresurare
  • ‑mpresurare
  • împresurarea
  • ‑mpresurarea
plural
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurările
  • ‑mpresurările
genitiv-dativ singular
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurării
  • ‑mpresurării
plural
  • împresurări
  • ‑mpresurări
  • împresurărilor
  • ‑mpresurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împresurare, împresurărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împresura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.