27 de definiții pentru împlimbare
din care- explicative (13)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.
PREUMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREUMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREUMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRIMBLA vb. I v. plimba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ÎMPLIMBA vb. I v. plimba.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul. ▭ O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. ◊ Refl. pas. Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumbla, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primbla, primblu (GHEREA, ST. CR. I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimba (ȘEZ. VI 107) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PLIMBA plimb tranz. 1) A face să se plimbe (însoțind). 2) (obiecte) A mișca (pe îndelete) într-o parte și în alta. ◊ A-și ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea în repetate rânduri. /<lat. perambulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PLIMBA mă plimb intranz. A se deplasa, fără grabă, dintr-o parte în alta (fără o țintă precisă). /<lat. perambulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l’au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular la primbla și plimba].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
primblà v. a preumbla: să-l primbli aici pe culmi ISP. [V. preumblà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a -á v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s’a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) prímblu vb. V. plimb 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plimba (a ~) vb., ind. prez. 3 plimbă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plimba vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 sg. și pl. plimbă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) a se șpațiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. v. mișca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLIMBA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plimba vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) a se șpațiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. a deplasa, a mișca, a muta. (~ bomboana prin gură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plimba (plimb, plimbat), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – Var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. Lat. perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom. – Der. plimb, s. n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s. f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s. f. (umblet în voie); plimbet, s. n. (rar, plimbare); plimbăreț, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s. f. (closet).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
preumbla, preumblu, vb. I (înv. și pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a îndrepta, a arunca (privirea).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
preumbla, preumblu, (preîmbla), vb. tranz. – A se plimba. – Lat. per-ambulo, -lare (Pușcariu, Rosetti, cf. DER; Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a plimba mielu’ expr. 1. (er. – d. bărbați) a umbla după femei. 2. a pierde timpul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE PLIMBA a da o raită, a face o talpă, a lua o gură de aer.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și plimba anatomia expr. a pleca.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
du-te, de te plimbă! expr. lasă-mă-n pace!, pleacă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plimbă ursu’! expr. fugi de-aici!, pleacă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plimba, plimbverb
- 1. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. DLRLC
- Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. DLRLC
- În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
- 1.1. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Plimbă copilul. DLRLC
- O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. DLRLC
-
- A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. DEX '09 DLRLC
- Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. DEX '09 DEX '98
-
- 2. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stînga, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
- Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. DLRLC
- Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. DLRLC
- Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. DLRLC
- S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. DLRLC
-
etimologie:
- perambulare DEX '09 DEX '98