împielma [At: POPOVICI, R. D. 186 / V: (reg) închel~, ~pel~ / Pzi: împielm și ~mez / E: în- + pielm] 1 vt A înveli aluatul cu pielm. 2 vt A amesteca făina cu mălai, pentru a prepara turte. 3-4 vtr A (se) închega. 5 vt (Fig) A uni. 6 vr A se întrema după boală. 7 vt A încropi apa caldă cu apă rece. 8 vt (Fig; d. situații grele, neplăcute, etc.) A îmbunătăți.

împelma v vz împielma

închelma v vz împielma

închielma v vz împielma

împelméz, V. pĭelmez.

împĭelméz, V. pĭelmez.

închelméz, V. pĭelmez.

pĭelméz și -muĭésc v. tr. Vest. Amestec cu puțină făină de grîŭ: mălaĭ pĭelmat. – În Olt. și împĭelmez orĭ împelmez. La Agrb. Înt. 18, un fecĭor închelmat cumu-ĭ zidu (= robust).

împielm.

împielma, împielm, vb. I (reg.) 1. a învăli aluatul de pâine cu pielm (făină de grâu); pielmui. 2. a amesteca făină de grâu cu mălai, pentru ca pâinea să fie mai dulce. 3. (fig.) a uni, a închega, a lega, a întări. 4. a încălzi puțin apa; a încropi.