3 definiții pentru îmbăgiuere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbăgiua vt [At: CONV. LIT. XLIV2, 132 / V: (reg) ~ioa / Pzi: ~uez / E: ml *ambagella] (Reg) 1 A duce cu vorba. 2 A împiedica realizarea unei acțiuni. 3 A ademeni. 4 A înșela. 5 A seduce. 6 A cuprinde.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îmbăgiua (-uez, -at), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbăgiua, îmbăgiuiez, vb. I (reg.) 1. a purta cu vorba, a încurca. 2. a amăgi, a înșela; a momi, a ademeni, a seduce.

Intrare: îmbăgiuere
îmbăgiuere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăgiuere
  • ‑mbăgiuere
  • îmbăgiuerea
  • ‑mbăgiuerea
plural
  • îmbăgiueri
  • ‑mbăgiueri
  • îmbăgiuerile
  • ‑mbăgiuerile
genitiv-dativ singular
  • îmbăgiueri
  • ‑mbăgiueri
  • îmbăgiuerii
  • ‑mbăgiuerii
plural
  • îmbăgiueri
  • ‑mbăgiueri
  • îmbăgiuerilor
  • ‑mbăgiuerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)