2 definiții pentru îmburițare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmburința v vz îmburița
îmburița [At: CV 1950, nr. 4, 37 / V: ~ința / Pzi: ~țez / E: nct] (Reg) 1 vr A lăsa capul în jos. 2-3 vtr (îf îmburința) A (se) supăra pe cineva. 4 vr (Îf îmburința) A se bosumfla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmburițare
îmburițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |