2 definiții pentru îmburițare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburința v vz îmburița

îmburița [At: CV 1950, nr. 4, 37 / V: ~ința / Pzi: ez / E: nct] (Reg) 1 vr A lăsa capul în jos. 2-3 vtr (îf îmburința) A (se) supăra pe cineva. 4 vr (Îf îmburința) A se bosumfla.

Intrare: îmburițare
îmburițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburițare
  • îmburițarea
plural
  • îmburițări
  • îmburițările
genitiv-dativ singular
  • îmburițări
  • îmburițării
plural
  • îmburițări
  • îmburițărilor
vocativ singular
plural