3 definiții pentru îmberegățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmberegăți vt [At: ALRM I/II, h. 410 / S și: (îrg) înb~ / Pzi: esc / E: în- + beregată] (Reg) A sugruma.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBEREGĂȚI vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

îmberegăți vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Intrare: îmberegățire
îmberegățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmberegățire
  • ‑mberegățire
  • îmberegățirea
  • ‑mberegățirea
plural
  • îmberegățiri
  • ‑mberegățiri
  • îmberegățirile
  • ‑mberegățirile
genitiv-dativ singular
  • îmberegățiri
  • ‑mberegățiri
  • îmberegățirii
  • ‑mberegățirii
plural
  • îmberegățiri
  • ‑mberegățiri
  • îmberegățirilor
  • ‑mberegățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)