4 definiții pentru zărvuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zărvuire sf [At: CORESI, EV. 343 / Pl: ~ri / E: zărvui] (înv) 1 Zarvă (1). 2 Învrăjbire.
zărvuì v. a face zarvă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zărvuĭésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. zavarni, a turbura). Fac zarvă, mă agit: nu vă maĭ zărvuițĭ pin casă, copiĭ! – La Delv. -ăĭesc (intr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZĂRVUI, zărvuiesc, vb. IV. (Var.) Zărvăi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: zărvuire
zărvuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||