ZVELTEȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. – Cf. it. sveltezza.

zveltețe [At: ALEXI, W. / S și: sv~ / Pl: ? / E: zvelt + -ețe cf it sveltezza] 1 Corp bine proporționat Si: suplețe (1), grație, (nob) zvelție. 2 (D. cânepă) Indice de calitate al tulpinii de cânepă, egal cu raportul dintre lungimea și grosimea măsurată de la rădăcină până la prima ramificație.

zveltețe s.f. 1 Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. Coloane suple... alintau cu zveltețea lor privirea (RALEA). 2 Indice de calitate a tulpinii de cînepă, egal cu raportul dintre lungimea și grosimea măsurată de la rădăcină pînă la prima ramificație. • /<fr. sveltesse, it. sveltezza.

ZVELTEȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. Cf. it. sveltezza.

ZVELTEȚE s. f. (Rar) Faptul de a fi zvelt. Altă biserică este Sf. Andrei, care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43.

ZVELTEȚE s. f. Faptul de a fi zvelt. – Din zvelt + suf. -ețe.

ZVELTEȚE s.f. Faptul de a fi zvelt. [Cf. it. sveltezza, fr. sveltesse].

ZVELTEȚE s. f. calitatea de a fi zvelt; suplețe. (< fr. sveltesse, it. sveltezza)

sveltețe sf vz zveltețe

zveltețe s. f., art. zveltețea, g.-d. art. zvelteței

zveltețe s. f., art. zveltețea, g.-d. art. zvelteței

zveltețe s. f., art. zveltețea, g.-d. art. zvelteței

zveltețe s. f., art. zveltețea, g.-d. art. zvelteței

zveltețe

ZVELTEȚE s. grație.

ZVELTEȚE s. mlădiere, suplețe. (~ unei fete.)