21 de definiții pentru zvrălire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal.Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.

zvârli [At: CANTEMIR, HR. 298 / V: (îvr) ~ri, zvrăli (înv) zurăli, ~âli / S și: (îvp) sv~ / Pzi: zvârl, (reg) zvârlu, zvârlui, zvârli, zvârliu, ~lesc, 3 zvârle, ~lește, zvârlă, 6 zvârle, (reg) zvârl, zvârlă / E: zvâr] (În concurență cu „a azvârli”) 1 vt A arunca ceva (printr-o mișcare bmscă) Si: a arunca, a azvârli, a proiecta, a propulsa, a repezi. 2 vt (Îlav) De-a ~telea Prin zvârlire (1). 3 vt (Reg; îe) A da de-a ~ta (sau ~tea) A arunca (15). 4 vt A face să se deplaseze afară, printr-o mișcare bruscă și rapidă. 5 vt A da afară (din sine) Si: a elimina. 6 vt (Fam; c. i. un lichid) A deșerta cu o mișcare rapidă. 7 vt (Fig; c. i. ochii, privirea) A privi în treacăt, în fugă. 8 vt (Fig; c. i. privirea) A examina sumar. 9 vt (Fig; c. i. cuvinte, fraze etc.) A spune în treacăt, ca din întâmplare. 10 vt (C. i. obiecte) A da la o parte (printr-o mișcare bruscă) considerând nefolositor, inutil sau vătămător, ori sub influența unei stări sufletești Si: a arunca, a azvârli, a lepăda, (înv) a scutura, (reg) a țipa2. 11 vt (Îe) A ~ (pe cineva) pe drumuri (sau pe drum) A lăsa (pe cineva) fără adăpost. 12 vt (Pex) A lăsa (pe cineva) fără mijloace de trai. 13 vt (Pop) A presăra. 14 vt (Pex) A împrăștia. 15 vt (C. i. bani) A cheltui fără nici o socoteală Si: a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, (îvr) a prăda, (înv) a rășchira, (reg) a mătrăși, a părădui1, a spesa. 16 vt (Îe) A ~ banii pe fereastră A risipi. 17 vi (D. animale, mai ales d. cai și măgari) A lovi brusc și puternic cu piciorul Si: (pop) a arunca. 18 vi (Pex) A fi nărăvaș. 19 vi (D. oameni sau părți ale corpului) A face o mișcare bruscă. 20 vi A arunca asupra cuiva (pentru a lovi, a alunga etc.). 21 vt (Îe) A ~ (și) cu barda în Dumnezeu A fi recalcitrant sau nebun. 22 vt (Îe) A ~ praf în ochii lumii A căuta să epateze, să înșele prin aparențe. 23 vr A porni cu avânt. 24 vr (Pex) A se arunca (asupra cuiva).

zvîrli vb. IV. (în concurență cu „azvîrli”) I tr. 1 A face să se îndepărteze la o distanță oarecare printr- o mișcare bruscă și rapidă; a arunca, a azvîrli, a proiecta ceva. Ion zvîrli parul în grădina ovreiului (REBR.). ◊ Loc.adj. De-a zvîrlitelea = aruncînd prin zvîrlire. ◊ Expr. (subst.) A da de-a zvîrlita (sau zvîrlitea) = a arunca. ◊ Fig. Luna și-a zvîrlit o rază (PARAS.). ♦ (compl. indică lichide) A deșerta cu o mișcare rapidă. Zvîrlea pe gît cîteva bărdace de vin (STANCU). ♦ Fig. (compl. indică priviri, ochi) A privi în treacăt, în fugă. Zvîrlea ochii pe fereastră parcă ar fi așteptat pe cineva (REBR.). ♦ Fig. A examina sumar. Să zvîrlim o privire repede asupra științelor morale (RALEA). Fig. (compl. indică fraze, cuvinte etc.) A spune în treacăt, ca din întîmplare. A zvîrlit, ici și colo, cîte o sugestie (CONST.). 2 tr. (compl. indică lucruri nefolositoare sau vătămătoare) A da la o parte, a lepăda (adesea sub influența unei stări sufletești). Am zvîrlit la coș romanul polițist (SADOV.). ◊ Expr. A zvîrli (pe cineva) pe drumuri (sau pe drum) = a) a lăsa (pe cineva) fară adăpost; b) ext. a lăsa (pe cineva) fară mijloace de trai. ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Își lepădă țigara și zvîrli, în asfințit, un rotocol de fum (SADOV.). 3 tr. (pop.; compl. indică obiecte) A risipi, a împrăștia. Zvîrli pe jos un pumn de sare, ca să se topească gheața. ◊ Expr. A zvîrli în vînt v. vînt. ♦ Fig. (compl. indică bani) A cheltui fară socoteală. Vor fi cinci mii de galbeni zvîrliți în vînt (CA. PETR.). ◊ Expr. A zvîrli (cu) banii pe fereastră v. fereastră. II intr. 1 A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). Am zvîrlit cu o farfurie după el. ◊ Expr. A zvîrli praf în ochii lumii = a căuta să epateze, să înșele prin aparențe. A zvîrli (și) cu barda în lună (sau în Dumnezeu) v. bardă. A zvîrli cu noroi (în cineva) v. noroi. 2 (despre animale; mai ales despre cai și măgari) A izbi cu picioarele; a fi nărăvaș.(despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A face o mișcare bruscă. Cînd ia paharul în mînă, zvîrle din cap (MIR.). III refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avînt. Se zvîrle asupra mea, să-mi scoață ochii (SADOV.). ♦ A se arunca, a sări. Atanasie Blîndu se zvîrli în mașină (CE. PETR.). • prez.ind. zvîrl, (reg.) zvîrlu, -esc. /de la zvîr, cf. srb. vrljiti, bg. хвърлям.

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal.Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam.

ZVÎRLÍ, zvîrl, vb. IV. (Uneori în concurență cu azvîrli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). Îmi făcură loc la vatră, mai zvîrliră lemne pe foc, fetele se repeziră ca să îngrijească «de ceva cald» pentru drumețul lor de departe sosit. SADOVEANU, O. VIII 10. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii. – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, R. 56. Calul... zvîrli pe Genarul pînă în nori. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. ♦ A da la o parte ca fiind inutil sau vătămător. Oh! zvîrle pistolul acela, că mi-e frică de el. NEGRUZZI, S. I 23. Văzînd că avea un gust foarte neplăcut, l-au zvîrlit cît colo. DRĂGHICI, R. 62. 2. A risipi, a împrăștia. Novac la temniță vinea, Cu pumnul galbeni zvîrlea, Turcii cu toții strîngea. ȘEZ. I 110. Oasele strîngea, Cenușă alegea Și-n vînt o zvîrlea. ALECSANDRI, P. P. 119. ♦ Fig. (Cu complementul «bani») A cheltui fără nici o socoteală, nebunește. După nepăsarea și risipa ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat. CREANGĂ, A. 154. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, pentru a-l face să plece etc.). El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. Am zvîrlit cu putineiul după el. ȘEZ. V 132. 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. Măgarul au început a zvîrli cu picioarele. TICHINDEAL, P. 107 3. A da afară din sine, a proiecta în afară (ca urmareaunei mișcări lăuntrice). Vulcanul zvîrle lavă.Fig. Își mîngîia durerile, zvîrlind nopții o melodie tainică. SADOVEANU, O. I 52. III. Refl. A se repezi; a se precipita, a porni cu mare avînt. Cei doi se ridicaseră de la locurile lor arătîndu-și colții și se zvîrliră la hangiu. SADOVEANU, O. VIII 258. Cîțiva bărbați și flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. REBREANU, I. 28. Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei în sus Și că-n apă m-am zvîrlit, La copila ce-am iubit. ALECSANDRI, P. P. 21. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 zvîrle.Prez. ind. și zvîrlu.

ZVÎRLÍ, zvîrl, vb. IV. (În concurență cu azvîrli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). Zvîrle pistolul acela că mi-e frică de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsiuni lăuntrice). Vulcanul zvîrle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani nebunește, fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face să plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avînt. ♦ A se arunca într-un loc (mai ridicat), sărind cu îndemînare. Se zvîrle pe cal.Comp. bg. hvărlja, sb. vrljiti.

A ZVÂRLÍ zvârl tranz. v. A AZVÂRLI. /cf. bulg. hvăriji, sb. vrijiti

svârlì v. 1. V. asvârlì: (Leșii) svârl armele ’n văzduh AL.; 2. (de cai) a da din picioare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zvârli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvârle, 3 pl. zvârl, imperf. 1 zvârleam; conj. prez. 1 sg. să zvârl, 3 să zvârle; imper. 2 sg. afirm. zvârlă corectat(ă)

zvârli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvârle, 3 pl. zvârlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârlea; conj. prez. 3 să zvârle

zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvấrlă / zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. zvấrle

zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvârlă / zvârle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂRLÍ vb. 1. v. arunca. 2. v. azvârli. 3. v. proiecta. 4. a arunca, a azvârli. (~ o piatră la distanță.) 5. v. năpusti. 6. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvârli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. v. cheltui.

ZVÎRLI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a lepăda, (Transilv. și Maram.) a țipa, (înv.) a scutura. (~ un lucru nefolositor.) 2. a arunca, a azvîrli, a repezi, (înv. și reg.) a năpusti. (A ~ donița după el.) 3. a arunca, a azvîrli, a proiecta, a propulsa. (~ ceva în spațiu.) 4. a arunca, a azvîrli. (~ o piatră la distanță.) 5. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.) 6. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvîrli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.

Intrare: zvrălire
zvrălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvrălire
  • zvrălirea
plural
  • zvrăliri
  • zvrălirile
genitiv-dativ singular
  • zvrăliri
  • zvrălirii
plural
  • zvrăliri
  • zvrălirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvârli, zvârlu / zvârli, zvârlverb

  • comentariu popular În concurență cu azvârli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 1. tranzitiv A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi făcură loc la vatră, mai zvîrliră lemne pe foc, fetele se repeziră ca să îngrijească «de ceva cald» pentru drumețul lor de departe sosit. SADOVEANU, O. VIII 10. DLRLC
    • format_quote Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii. – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, R. 56. DLRLC
    • format_quote Calul... zvîrli pe Genarul pînă în nori. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. DLRLC
    • 1.1. A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oh! zvîrle pistolul acela, că mi-e frică de el. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
      • format_quote Văzînd că avea un gust foarte neplăcut, l-au zvîrlit cît colo. DRĂGHICI, R. 62. DLRLC
    • 1.2. A proiecta în afară (de la sine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vulcanul zvârle lavă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Își mîngîia durerile, zvîrlind nopții o melodie tainică. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
  • 2. tranzitiv Risipi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Novac la temniță vinea, Cu pumnul galbeni zvîrlea, Turcii cu toții strîngea. ȘEZ. I 110. DLRLC
    • format_quote Oasele strîngea, Cenușă alegea Și-n vînt o zvîrlea. ALECSANDRI, P. P. 119. DLRLC
    • 2.1. figurat A cheltui bani fără socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După nepăsarea și risipa ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
  • 3. intranzitiv A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. DLRLC
    • format_quote Am zvîrlit cu putineiul după el. ȘEZ. V 132. DLRLC
  • 4. intranzitiv (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lovi
    • format_quote Măgarul au început a zvîrli cu picioarele. TICHINDEAL, P. 107. DLRLC
  • 5. reflexiv A se repezi, a se precipita, a pomi cu mare avânt. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cei doi se ridicaseră de la locurile lor arătîndu-și colții și se zvîrliră la hangiu. SADOVEANU, O. VIII 258. DLRLC
    • format_quote Cîțiva bărbați și flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. REBREANU, I. 28. DLRLC
    • 5.1. A se arunca. DEX '09 DEX '98
      sinonime: sări
      • format_quote Se zvârle pe cal. DEX '98
      • format_quote Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei în sus Și că-n apă m-am zvîrlit, La copila ce-am iubit. ALECSANDRI, P. P. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.