10 definiții pentru zvăpăiat

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amindouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacol». recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.

ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.

zvăpăiát adj. m., pl. zvăpăiáți; f. sg. zvăpăiátă, pl. zvăpăiáte

ZVĂPĂIÁT adj. 1. v. zburdalnic. 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tânăr ~.)

ZVĂPĂIÁT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie

zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.

svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tînăr ~.)

Intrare: zvăpăiat
zvăpăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatul
  • zvăpăiatu‑
  • zvăpăia
  • zvăpăiata
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiații
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatele
genitiv-dativ singular
  • zvăpăiat
  • zvăpăiatului
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatei
plural
  • zvăpăiați
  • zvăpăiaților
  • zvăpăiate
  • zvăpăiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvăpăiat

  • 1. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr.
    exemple
    • Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34.
      surse: DLRLC
    • Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amîndouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole. recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. văpaie
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • zvăpăia
    surse: DLRM