23 de definiții pentru zvânta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂNTA, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

zvânta [At: BIBLIA (1688), 1021/35 / V: (îvr) zvin~, (reg) zvinți, / S și: sv~ / Pzi: zvânt, (îvr) ~tez / E: ml exventare] 1-2 vtr A (-și) pierde din umezeală (la aer sau la soare) Si: a (se) usca, (îvp) a se zbici3 (1-2), a se zbiciula2 (1-2). 3 vr (Rar; d. rouă) A se evapora (4). 4 vt (C. i. lacrimi, sudoare; p. ext fața) A șterge. 5 vt(a) (Fig) A zdrobi (14). 6 vt (Pop; c. i. resurse, bunuri materiale, bani etc.) A secătui. 7 vt (Îvr) A aerisi (2). 8 vt (Îvr; c. i. obiecte) A agita în bătaia vântului. 9 vt (Nob) A azvârli în sus. 10 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A bate zdravăn.

ZVÂNTA, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

A ZVÂNTA zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a distruge; a prăpădi. ◊ ~ în bătaie (sau bătăi) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvântă bea foarte mult. 3) A face să nu mai dispună de ceva; a secătui; a slei. ~ de bani. [Și. zvântez] /<lat. exventare

A SE ZVÂNTA mă zvânt intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventare

zvînta vb. I. 1 tr., refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. Pe lîngă garduri, s-a zvîntat pămîntul (TOPÎR.). ♦ (tr.; compl. indică lacrimi, sudoare sau, ext., ochi, obraji) A face să se usuce ștergînd. Își zvînta din cînd în cînd colțul pleoapelor cu marginea batistei (COCEA). 2 tr. fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Să afle el, mă zvîntă! (MIR.). ◊ (în prop. consec., legat de diverse vb., exprimă intensitatea acțiunilor respective) Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă (SADOV.). Mănîncă de zvîntă. * expr. A zvînta în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) v. bătaie. ♦ (compl. indică bani, bunuri, resurse materiale etc.) A slei, a epuiza, a secătui. Tata a zvîntat tot ce era în casă mai de preț (CĂL.). • prez.ind. zvînt, (înv., reg) -ez. /lat. *exventare.

ASVÎNTA... = SVÎNTA...: să pue albiturile să se asvînte (SLV.).

ZVÎNTA, zvînt, vb. I. Tranz. 1. A face să piardă din umezeală, a usca puțin; a zbici. [Vîntul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267. O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441. La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56. ◊ Refl. Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4. (În contexte figurate) Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57. ♦ A șterge un obiect umed, pentru a-l usca. Las’să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244. Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97. ♦ A face să sece (o sursă de umezeală). Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gind care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10. ♦ Fig. A secătui, a slei, a epuiza. Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Bea de zvîntă.Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29. Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258. 2. (Folosit și absolut) A distruge, a prăpădi, a nimici. Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31. Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. id. L. 156. ◊ Expr. A zvînta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. (Eliptic) Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10. 3. (Neobișnuit)-A ridica, a zvîrli în sus. Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336. – Prez. ind. și: zvîntez (ALECSANDRI, O. 176).

ZVÎNTA, zvînt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici. ♦ Tranz. A șterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Deteră în păgîni de-i zvîntară (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvînta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secătui (prin jafuri, furturi). ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvîntă. Bea de zvîntă. [Prez. ind. și: zvîntez] – Lat. *exventare.

svântà v. 1. a usca la vânt: lanul ce ’n soare se svântează fumegând AL.; 2. a seca: plânse de li se svânta lacrimile Isp.; 3. fig. a strica, a prăpădi: iepele asvârliau din copite de svântau unde loviau ISP. [Laț. *EXVENTARE (din VENTUS)].

zvînt și -éz, a v. tr. (d. vînt saŭ lat. eventare, pop. *ex-ventare; it. sventare, pv. esventar, fr. éventer. V. avînt 2). Usuc puțin la vînt: drumu, rufele s’aŭ maĭ zvîntat. Fig. Potopesc, nimicesc, prăpădesc: bețivanu zvînta butoaĭele, l-a bătut de l-a zvîntat! V. ujujesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zvânt, 2 sg. zvânți, 3 zvântă; conj. prez. 1 sg. să zvânt, 3 să zvânte

zvânta (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. zvânți, 3 zvântă; conj. prez. 3 să zvânte

zvânta vb., ind. prez. 1 sg. zvânt / zvântez, 3 sg. zvântă; conj. prez. 3 sg. și pl. zvânte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂNTA vb. v. descărca, deșerta, goli, snopi, stâlci.

ZVÂNTA vb. 1. v. usca. 2. v. nimici.

ZVÎNTA vb. 1. a se usca, a se zbici, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.)

zvînta vb. v. DESCĂRCA. DEȘERTA. GOLI. SNOPI. STÎLCI.

Intrare: zvânta
zvânta1 (1 -nt) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântă
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvânt
(să)
  • zvânt
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvânți
(să)
  • zvânți
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
zvânta2 (1 -ntez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântea
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvântez
(să)
  • zvântez
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvântezi
(să)
  • zvântezi
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
azvânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zvinta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zvinți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvânta, zvântverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: usca zbici
    • format_quote [Vântul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267. DLRLC
    • format_quote O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441. DLRLC
    • format_quote La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56. DLRLC
    • format_quote Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4. DLRLC
    • format_quote figurat Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. A șterge un obiect umed, pentru a-l usca. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Las’ să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244. DLRLC
      • format_quote Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A face să sece (o sursă de umezeală). DLRLC
      • format_quote Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gînd care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
    • 2.1. A face să nu mai dispună de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • 2.2. În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. Bea de zvântă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29. DLRLC
      • format_quote Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258. DLRLC
    • chat_bubble A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote eliptic Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10. DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A zvârli în sus. DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.