opțiuni
  • info

13 definiții pentru zurbagiu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURBAGIU, -IE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu.

zurbagiu, ~ie sm, (rar) sf, a [At: IST. AM. 35r/16 / V: (îvr) zor~ / Pl: ~ii / E: zurba + -giu] 1-2 (Îvr) Răzvrătit. 3-4 (Fam) Scandalagiu.

zurbagiu, -ie adj. 1 (fam.; despre oameni) Care caută ceartă; scandalagiu. ◊ (subst.) Era vestit ca zurbagiu fără pereche (CA. PETR.). 2 (înv., reg.) Răsculat, răzvrătit, rebel. ◊ (subst.) Erau păziți de arnăuți veghind în contra zurbagiilor (PER.). • pl. -gii. și (înv., reg.) zorbagiu, -ie adj., s.m. /zurba+ -giu.

ZURBAGIU, -IE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.

ZURBAGIU ~e (~i) și substantival 1) înv. Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. 2) Care face scandal; pus pe certuri; scandalagiu. /zurbă + suf. ~giu

ZURBAGIU adj. (Mold.) Răzvrătit. Pre cei mai zurbagii, ca 80 de oameni, i-au băgat în butuci. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: zurba + suf. -giu. Vezi și zurba, zurbalîc. Cf. rocoșan, rocoșelnic, rocoșitor, zurba (1).

zorbagiu, ~ie smf, a vz zurbagiu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., pl. zurbagii, art. zurbagiii (desp. -gi-ii); adj. f., s. f. zurbagie, pl. zurbagii, art. zurbagiile (desp. -gi-i-)

zurbagiu (fam.) adj. m., s. m., f. zurbagie; pl. m. și f.. zurbagii

zurbagiu adj. m., s. m., f. zurbagie; pl. m. și f. zurbagii

zurbagiu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZURBAGIU adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.

zurbagiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. SCANDALAGIU.

Intrare: zurbagiu (adj.)
zurbagiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiul
  • zurbagiu‑
  • zurbagie
  • zurbagia
plural
  • zurbagii
  • zurbagiii
  • zurbagii
  • zurbagiile
genitiv-dativ singular
  • zurbagiu
  • zurbagiului
  • zurbagii
  • zurbagiei
plural
  • zurbagii
  • zurbagiilor
  • zurbagii
  • zurbagiilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zurbagie, zurbagiisubstantiv feminin
zurbagiu, zurbagiisubstantiv masculin
zurbagiu, zurbagieadjectiv

  • 1. familiar (Persoană) care caută ceartă, zâzanie. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: arțăgos certăreț gâlcevitor scandalagiu
    • format_quote Era vestit ca zurbagiu fără pereche. CAMIL PETRESCU, O. I 13. DLRLC
    • format_quote Alecu Toader Precup are faimă de mare zurbagiu și bătăuș. C. PETRESCU, A. 431. DLRLC
    • format_quote Muntenii totdeauna au avut în Moldova faima de zurbagii. RUSSO, O. 101. DLRLC
    • format_quote Sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival În sat era și un popă zurbagiu... care-adesea cu boierul cel din sat se dondănea. CONTEMPORANUL, II 10. DLRLC
    • 1.1. învechit Care a luat parte la o zurbă; care s-a răzvrătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: rebel revoltat răsculat răzvrătit
      • format_quote Mai tîrziu, după ce se vor fi calmat spiritele, va întoarce el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. REBREANU, R. II 151. DLRLC
      • format_quote Dar în caic cine-mi sînt.. zurbagii și turci păgîni. TEODORESCU, P. P. 562. DLRLC
etimologie:
  • Zurba + sufix -giu. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.