opțiuni
  • info

10 definiții pentru zornăit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. V. zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ (Fig.) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. ◊ Tranz. Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1.

A ZORNĂI zornăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi

zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee].

zórnăĭ și zornăĭésc, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zărnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 1 zornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zornăi, 3 să zornăie

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 3 sg. zornăia; conj. prez. 3 să zornăie

zornăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 sg. și pl. zornăie, imperf. 3 sg. zornăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORNĂI vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

Intrare: zornăit (part.)
zornăit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornăit
  • zornăitul
  • zornăitu‑
  • zornăită
  • zornăita
plural
  • zornăiți
  • zornăiții
  • zornăite
  • zornăitele
genitiv-dativ singular
  • zornăit
  • zornăitului
  • zornăite
  • zornăitei
plural
  • zornăiți
  • zornăiților
  • zornăite
  • zornăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zornăi, zornăiverb

  • 1. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: răsuna zdrăngăni zorzoi zurui zăngăni
    • format_quote Zornăiau galbenii când sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. DLRLC
    • format_quote Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. DLRLC
    • format_quote Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. DLRLC
    • format_quote Din buzunarele jiletcei atârnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502.
    • format_quote Și podu când trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.). DLRLC
      • format_quote ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. DLRLC
      • format_quote figurat Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
etimologie:
  • Zor (1.) + sufix -năi. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.