21 de definiții pentru zmeu (mit.) zmău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

zmeu smn [At: PSALT. HUR. 64v/5 / V: (îvp) zmău, (îvr) zmieu, zmiu, (reg) zmău, smer / S și: sm~ / Pl: ~ei sm, ~eie (rar) ~ri sn / E: slv змєй, змий] 1 sm (Înv) Șarpe (1). 2 sm (Pex) Balaur (1). 3 sm Personaj fantastic din basme imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui Si: zdrahon (2), zmeoi. 4 sm (Îs) ~l zmeilor Căpetenia zmeilor (3). 5 sm (Fam; îe) A se lupta ca un ~ A se lupta vitejește. 6 sm (Reg; îe) A fi de-al ~lui (sau ~eilor) A fi neobișnuit de puternic. 7 sm (Fig) Bărbat tânăr și voinic Si: viteaz. 8 sm (Pex) Erou (2). 9 sm Cal aprig și nărăvaș, care aleargă repede. 10 sm (Pop) Diavol (1). 11 sms (Îvp) Zburător (8). 12 sms (Pop; îlv) A prinde ~ A se îmbolnăvi de zburător (8). 13 sm (Îvp) Stea căzătoare. 14 sm (Pex) Cometă (1). 15 sm(a) Denumirea populară a constelației Dragonului. 16 sn Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie sau de pânză fixat pe un schelet ușor de lemn, care, mânuită (de pe pământ) cu ajutorul unei sfori lungi, se ridică în aer la bătaia vântului Si: (reg) balaur, balon, pasăre, șercan, zburătoare (22), zbârnâitoare (7), uli. 17 sn (Reg; îs) ~ turcaleț Jucărie rudimentară confecționată din hârtie și sfoară. 18 sn (Spc) (Șîs ~ meteorologic) Dispozitiv din sârmă, hârtie (sau scândurele, pânză, material plastic etc.) legat și manevrat de o sfoară, folosit în observațiile atmosferice. corectată

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II. S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

ZMEU, (1,2,3) zmei, s. m., și (4) zmeie, s. n. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat în formă de uriaș cu puteri supranaturale, întruchipînd răutatea. Un basm cu pajuri și cu zmei începe-acum o fată. Tu taci ș-asculți povestea ei Și stai îngîndurată. COȘBUC, P. I 192. Între munți întîlni doi zmei ce se luptau de nouă ani și nu puteau să se dovedească unul pe altul. ISPIRESCU, L. 19. Pe la sfințitul soarelui, Făt-Frumos birui pe zmeu... Apoi intră în casă și spuse zînei că a scăpat-o de zmeu. CREANGĂ, O. A. 279. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Epitet care se dă unui om aprig la luptă, viteaz, erou. Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești, Zmeii Țării Romînești. ALECSANDRI, P. P. 196. 2. (Mai ales figurat sau în comparații) Balaur. Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, V. 13. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 129. ♦ Cal aprig și focos. De-aș avea vro șapte frați. Toți ca mine de bărbați Și pe zmei încălecați... ALECSANDRI, P. A. 36. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. Mie mi se pare că cuconița are zmeu! Nu vezi tu că slăbește? FILIMON, C. 184. 4. Dreptunghi de hîrtie (mai rar de pînză) fixat pe un schelet ușor de lemn, pe care vîntul îl ridică în aer și care este mînuit de jos cu ajutorul unei sfori lungi. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. La vîrstă de treizeci și cinci de ani... făceam zmeie. IBRĂILEANU, A. 26. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu, ca să copieze vreun vers pre care acum un băiat îl făcea să zboare mai presus de Parnas. NEGRUZZI, S. I 206. – Pl. și: (rar, 4, m.) zmei (GANE, N. III 53, ALECSANDRI, P. P. 393).

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, dușman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de o pasiune, de o iubire puternică, neîmpărtășită. II. Jucărie confecționată din hârtie sau pânză, fixată pe un schelet ușor de lemn în forma unui dreptunghi și care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer când bate vântul. – Slav (v. sl. zmĩi „șarpe”, „balaur”).

ZMEU1 zmei m. 1) (în basme) Personaj imaginar, înzestrat cu puteri supranaturale, care întruchipează răul. 2) fig. Persoană care manifestă vitejie (în luptă). 3) fig. Cal tânăr și iute. /<sl. zmii

zméŭ m. (bg. zmĭieĭ, balaur, zmeŭ din poveștĭ, zmiĭa, șarpe, rus. zmĭeĭ, șarpe, zmeŭ cu care se joacă copiiĭ; vsl. zmiĭ, balaur). Vechĭ. Șarpe. Balaur. Azĭ. Monstru fabulos de formă omenească, dar cu puterĭ supranaturale, mîncător de oamenĭ, răpitor de fete de împărat ș. a. Fig. Cal sireap, cal de rasă. Viteaz, eroŭ: zmeiĭ dela Plevna. S. n., pl. zmeĭe, (în Munt. și) zmeurĭ. O jucărie compusă dintr’o coală de hîrtie pe care se lipesc niște speteze (șindile) și care, avînd atîrnată o coadă de petică și fiind legată de o sfoară, se înalță cînd bate vîntu (V. turcaleț). O boală populară numită și zburător. – În nord zmăŭ.

smeu m. 1. uriaș cu coada solzoasă care umblă călare pe un cal năsdrăvan cu mai multe inimi; în toate apucăturile lor, smeii se apropie de om și de traiul său (vorbesc ca oamenii, au femei, copii); ei răpesc fetele de împărat în chip de vânt sau de nor și le țin ascunse în palaturile lor depe tărâmul celălalt: smei cu solzii de oțele EM.; 2. smeu de hârtie ce sboară (jucărie de copii): a înălța un smeu; 3. fig. cal aprig: noi l’am văzut călare pe un smeu arăpesc AL.; 4. fig. erou: aprigi smei din Soci AL.; 5. în medicina populară: un fel de boală numită și sburător: mie mi se pare că coconița are smeu... nu vezi tu că slăbește din zi în zi? FIL.; 6. nume de plante: coada smeului, mică plantă veninoasă ce face niște boabe roșii (Calla palustris); floarea smeului, plantă erbacee cu florile mici albe-gălbui (Spiraea aruncus). [Bulg. ZMEI, șarpe înaripat, balaur; românește sensul vorbei sa diferențiat într’o concepțiune mitică aproape opusă celei primitive: natura smeului e esențial diferită de a balaurului].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeii

zmeu (mit.) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zméii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZMEU s. v. balaur, ofidian, șarpe.

zmeu s. v. BALAUR. OFIDIAN. ȘARPE


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sméu (-éi), s. m.1. (Înv.) Șarpe. – 2. (Înv.) Dragon. – 3. Căpcăun, monstru din mitologia populară. – 4. Boală atribuită intervenției unui duh rău care persecută femeile. – 5. (S. n.) Cometă, jucărie de hîrtie. – Var. zmeu, smău, zmău și der.Mr., megl. zmeu. Sl. zmiĭ „balaur” (Miklosich, Lexicon, 230; Cihac, II, 474; Conev 106; cf. Byck-Graur 21), cf. bg. zmĕi, zmija, sb., cr. zmaj.Der. smeoaică, s. f. (căpcăună; somnoroasă, Laserpitium latifolium); smeoaie, s. f. (căpcăună; plantă, Libanotis montana), în Trans. și Olt.; smeesc, adj. (de căpcăun); smeios, adj. (năvalnic, violent).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zméu, zmei, (smeu, zmău), s.m. – 1. (mit.) Personaj fantastic din basmele românești, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale. 2. Balaur: „ Frundză verde de durdzău / Tăt bea Marcu cu un zmău” (Papahagi, 1925: 277). ♦ (top.) Piatra Zmăului (Giulești); Casa Zmeilor, grotă situată sub o placă uriașă de piatră, pe Valea Uriș, în apropiere de localitatea Prislop (Lăpuș) (Portase, 2006: 53). 3. Șarpe. 4. (mit.) Căpcăun. 5. (fig.) Erou, viteaz. 6. (astr.) Smeul, numele popular al constelației Dragonul. ♦ (onom.) Smeu, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. zmij „șarpe, balaur” (Scriban, DLRM, DEX, MDA); posibil cf. zamol, cuvânt trac, cu sensul de „pământ”, de unde și Zamolxis „zeu al pământului” (v. Eliade, 1970: 54).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pui de zmeu expr. (iron., adol.) persoană care se pretinde atotștiutoare.

Intrare: zmeu (mit.)
zmeu (mit.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmeu
  • zmeul
  • zmeu‑
plural
  • zmei
  • zmeii
genitiv-dativ singular
  • zmeu
  • zmeului
plural
  • zmei
  • zmeilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmău
  • zmăul
  • zmău‑
plural
  • zmăi
  • zmăii
genitiv-dativ singular
  • zmău
  • zmăului
plural
  • zmăi
  • zmăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zmeu (mit.) zmău

  • 1. (În mitologia populară românească) Personaj reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului.
    surse: DEX '09 NODEX DLRLC diminutive: zmeuleț augmentative: zmeoi 3 exemple
    exemple
    • Un basm cu pajuri și cu zmei începe-acum o fată. Tu taci ș-asculți povestea ei Și stai îngîndurată. COȘBUC, P. I 192.
      surse: DLRLC
    • Între munți întîlni doi zmei ce se luptau de nouă ani și nu puteau să se dovedească unul pe altul. ISPIRESCU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Pe la sfințitul soarelui, Făt-Frumos birui pe zmeu... Apoi intră în casă și spuse zînei că a scăpat-o de zmeu. CREANGĂ, O. A. 279.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care manifestă vitejie (în luptă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: erou viteaz (adj.) un exemplu
      exemple
      • Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești, Zmeii Țării Romînești. ALECSANDRI, P. P. 196.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. figurat Cal focos și aprig.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • De-aș avea vro șapte frați. Toți ca mine de bărbați Și pe zmei încălecați... ALECSANDRI, P. A. 36.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei înaripați, Spre creste de vis. BENIUC, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8.
      surse: DLRLC
    • Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 129.
      surse: DLRLC
  • 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mie mi se pare că cuconița are zmeu! Nu vezi tu că slăbește? FILIMON, C. 184.
      surse: DLRLC

etimologie: