zimo- [At: DN³ / V: zim- / E: fr zymo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „ferment”, „fermentație”.

zimo- v. zim-.

ZIMO- Element prim de compunere savantă care introduce în termeni noțiunea de „ferment”, „fermentație”. [Var. zim-. / < fr. zymo-, cf. gr. zyme].

ZIMO-, ZIM-, -ZIMĂ elem. „Ferment, fermentație”, „enzimă”. (din fr. zym/o/-, -zyme, cf. gr. zyme)

zim- ec vz zimo- corectat(ă)

zim- Elem. de compunere „ferment; fermentație”, „enzimă”. • și zimo-. /<fr. zym(o)-; cf. gr. ζύμη „drojdie, ferment”.

ZIM- v. zimo-.

ZIM- elem. v. zimo-.

-ZIMĂ elem. v. zimo-.

ZIMO- „ferment, fermentație”. ◊ gr. zyme „drojdie, ferment” > fr. zymo-, engl. id., it. zimo- > rom. zimo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce fermentație; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor biochimice care duc la sinteza enzimelor; ~genic (v. -genic), adj., (despre bacterii) care produce enzime; ~liză (v. -liză), s. f., dezintegrare a substanțelor sub acțiunea enzimelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fermenților; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnică a producerii procesului de fermentație; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a fermenților în scop terapeutic.^[1] modificată

-ZIM (-ZIMĂ) „enzimă, ferment”. ◊ gr. zyme „drojdie” > fr. -zyme, engl. -zym și -zyme, it. -zima > rom. -zim și -zimă.

-ZIMĂ, v. -ZIM.