O definiție pentru zgănciulire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zgăncĭulésc v. tr. (cp. cu zgancă și cu ung. gáncsolni, a mustra, a ocărî). Est. Zgîndăresc o bubă. – Și zgîncĭoresc (rev. I. Crg. 7, 154). V. și scocĭorăsc.
Intrare: zgănciulire
zgănciulire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |