zgulit, -ă adj. (reg.; despre ființe) Care este strîns. Toți ședeau zguliți (POP.). ♦ Fig. Care este descurajat, umilit. Stătea cu pălăria în mînă, zgulit ca un cățeluș flămînd (REBR.). ♦ Restr. Fig. Care este retras. Ședea zgulit și tăcut într-un colț (POP.). • pl. -ți, -te. /v. zguli.