zgomotos, -oasă adj. 1 Care face (mult) zgomot; răsunător. Cavalerimea... S-aruncă-n zbor de moarte cu tropot zgomotos (ALECS.). ◊ (adv.) Lăutarii își potriveau zgomotos instrumentele (REBR.). ♦ (Exagerat de) tare (și nearmonios). O făcu să iubească muzica zgomotoasă și dansurile modeme (SADOV.). ◊ (adv.) Strănută atît de zgomotos, că toate femeile se întorc înspăimîntate (REBR.). ♦ Ext. Care este lipsit de discreție, de sobrietate. Veselia zgomotoasă ținu puțin (BASS.). 2 Care este gălăgios, tumultuos. Deși zgomotoși și melodramatici, grecii sînt și oameni de acțiune (GAL.). ♦ Care este plin de zgomot, de gălăgie. Orașul București, atît de zgomotos și de capricios în zilele noastre, nu era tot astfel în timpii lui Caragea (FIL.). ♦ Fig. Care este agitat, frămîntat. Ce viață zgomotoasă și veselă! (CAR.). 3 Care are mare răsunet; care face vîlvă. Îi trebuia o zgomotoasă afirmare publică (GAL.). • pl. -oși, -oase. /zgomot + -os.

zgomotos adj. m., pl. zgomotoși; f. zgomotoasă, pl. zgomotoase