16 definiții pentru zgâlțâit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgâlțâit2, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 197/17 / V: (îvr) ~țiit, ~âț~ (S și: sgâțâit), ~âțăit / Pl: ~iți, ~e / E: zgâlțâi] 1 Zguduit2 (1). 2 (Rar) Bătut de vânt. 3 (Rar; d. râs, plâns etc.) Sacadat. 4 (Îvr; fig) Agitat (2).

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

zgâlțiit, ~ă a vz zgâlțâit2

zgâțăit, ~ă a vz zgâlțâit2 corectată

zgâțâit, ~ă a vz zgâlțâit2

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.

A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.

A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.

sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. [Origină necunoscută].

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

zgî́rțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấlțâi, 3 zgấlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zgấlțâie

zgâlțâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 sg. și pl. zgâlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂLȚÂÍ vb. 1. v. cutremura. 2. a clătina, a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgâlțâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. v. smuci.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. ~ (din zgâlț(a))

Intrare: zgâlțâit (part.)
zgâlțâit1 (adj.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitul
  • zgâlțâitu‑
  • zgâlțâi
  • zgâlțâita
plural
  • zgâlțâiți
  • zgâlțâiții
  • zgâlțâite
  • zgâlțâitele
genitiv-dativ singular
  • zgâlțâit
  • zgâlțâitului
  • zgâlțâite
  • zgâlțâitei
plural
  • zgâlțâiți
  • zgâlțâiților
  • zgâlțâite
  • zgâlțâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâi zgâțâi sgâlțâi zgâțui zgâțâni zgârțui

  • 1. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. tranzitiv A face să se zgâlțâie.
      surse: NODEX

etimologie: