11 definiții pentru zgâlținat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂNA, zgâlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÂLȚÂNA, zgâlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÎLȚÎNA, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante: zgîlțina, zgîțina (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54) vb. I, zgîlțăni (C. PETRESCU, S. 53) vb. IV.

ZGÎLȚÎNA, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. – Din zgîlțîi.

zgîlțîĭ, zgîțîĭ și zgîțuĭ și (nord și) cîlțîĭ și cîlțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgîțîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgîlțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgâlțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 zgâlțână; conj. prez. 1 sg. să zgâlțân, 3 să zgâlțâne

zgâlțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgâlțână

zgâlțâna vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 sg. și pl. zgâlțână

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂLȚÂNA vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

ZGÎLȚÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlțîna, (reg.) a zbiciuia, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.)

zgîlțîna vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: zgâlținat
zgâlținat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgâlținat
  • zgâlținatul
  • zgâlținatu‑
  • zgâlțina
  • zgâlținata
plural
  • zgâlținați
  • zgâlținații
  • zgâlținate
  • zgâlținatele
genitiv-dativ singular
  • zgâlținat
  • zgâlținatului
  • zgâlținate
  • zgâlținatei
plural
  • zgâlținați
  • zgâlținaților
  • zgâlținate
  • zgâlținatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)