ZGÂLȚÂIT, zgâlțăituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgâlțâit¹ sn [At: POPA, V. 316 / S și: sg~ / Pl: ~uri / E: zgâlțâi] Zguduitură (1).

ZGÂLȚÂIT, zgâlțâituri, s. n. Zgâlțâială. – V. zgâlțâi.

zgîlțîit¹ s.n. Zgîlțîială. • pl. -uri. /v. zgîlțîi.

ZGÎLȚÎIT s. n. Faptul de a zgîlțîi; scuturătură, tremurare, zguduire. În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. I 216. Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.

ZGÎLȚÎIT, zgîlțîituri, s. n. Zgîlțîială. – V. zgîlțîi.

zgâlțâit s. n., pl. zgâlțâituri

zgâlțâit s. n., pl. zgâlțăituri

zgâlțâit s. n., pl. zgâlțâituri

ZGÂLȚÂIT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.

ZGÎLȚÎIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu un ~ zdravăn l-a sculat.)