2 definiții pentru zdrențuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zdrențuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zdrențui] (Rar) Prefacere în zdrențe (1-2).
trențuire sn vz zdrențuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: zdrențuire
zdrențuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trențuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||