19 definiții pentru zdrăngănit (zgomot)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRĂNGĂNIT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănit s. n.] – V. zdrăngăni.

zdrăngănit [At: DDRF / V: (reg) ~ncă~, zdrân~, zdrâncă~, strâncă~[1] / S și: sd~ / Pl: ~ele sfa / E: zdrăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5). 6 sf (Reg; mpl; de obicei art) Dans popular care se execută în perechi de către participanți, în care fata se învârtește pe sub mâna băiatului și apoi, față-n față, fata ținând mâinile pe umerii băiatului, iar el ținând mâinile pe șoldurile fetei, fac doi pași la dreapta și doi pași la stânga. 7 Melodie după care se execută zdrăngănita (6).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: străncănit LauraGellner

zdrăngănit s.n. 1 Faptul de a zdrăngăni. 2 Concr. Cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. • și zdrăncănit s.n. /v. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNIT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănit s. n.] – V. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNIT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei (v. zăngănit); cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. Se auzea la fereastră zdrăngănit de țambal și vioară. PAS, Z. I 176. – Variantă: zdrăncănit (ȘEZ. IX 172) s. n.

ZDRĂNGĂNIT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei; cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncănit s. n.]

ZDRĂNGĂNIT ~uri n. 1) v. A ZDRĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. /a zdrăngăni

ZDRĂNCĂNIT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNIT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNIT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNIT s. n. v. zdrăngănit.

străncănit[1] sn vz zdrăngănit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strâncănit LauraGellner

zdrăncănit s.n. v. zdrăngănit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRĂNGĂNIT s. v. zdrăngănitură.

ZDRĂNGĂNIT s. zdrăngăneală, zdrăngănitură. (Ce e ~ ăsta la chitară?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zdrăngănita, joc* popular românesc, de perechi, răspândit, pe o arie limitată, în centrul Transilvaniei (zona Mureșului mijlociu). Perechile sunt liber repartizate în spațiul de joc; partenerii, situați față în față, se țin de talie sau de umeri. Jocul constă în bătăi pe loc, în contratimp*, alternând cu învârtituri rapide, cu pași simpli, în ambele sensuri. Are ritm* binar* și mișcare vioaie. Face parte din categoria jocurilor de învârtit (v. învârtita).

Intrare: zdrăngănit (zgomot)
zdrăngănit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitul
  • zdrăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitului
plural
vocativ singular
plural
zdrăncănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitul
  • zdrăncănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitului
plural
vocativ singular
plural
zdrângănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrângănit
  • zdrângănitul
  • zdrângănitu‑
  • zdrângăni
  • zdrângănita
plural
  • zdrângăniți
  • zdrângăniții
  • zdrângănite
  • zdrângănitele
genitiv-dativ singular
  • zdrângănit
  • zdrângănitului
  • zdrângănite
  • zdrângănitei
plural
  • zdrângăniți
  • zdrângăniților
  • zdrângănite
  • zdrângănitelor
vocativ singular
plural
zdrâncănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrâncănit
  • zdrâncănitul
  • zdrâncănitu‑
  • zdrâncăni
  • zdrâncănita
plural
  • zdrâncăniți
  • zdrâncăniții
  • zdrâncănite
  • zdrâncănitele
genitiv-dativ singular
  • zdrâncănit
  • zdrâncănitului
  • zdrâncănite
  • zdrâncănitei
plural
  • zdrâncăniți
  • zdrâncăniților
  • zdrâncănite
  • zdrâncănitelor
vocativ singular
plural
zdrăncănit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitul
  • zdrăncănitu‑
  • zdrăncăni
  • zdrăncănita
plural
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăniții
  • zdrăncănite
  • zdrăncănitele
genitiv-dativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitului
  • zdrăncănite
  • zdrăncănitei
plural
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăniților
  • zdrăncănite
  • zdrăncănitelor
vocativ singular
plural
străncănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdrăngănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Se auzea la fereastră zdrăngănit de țambal și vioară. PAS, Z. I 176. DLRLC
  • 2. Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire. NODEX
etimologie:
  • vezi zdrăngăni DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.