O definiție pentru zdera
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zdera, zder, vb. intranz. – (dial.) A țipa, a zbiera, a plânge: „Ei dacă au auzit cum zdiară coconu’, s-o dus la leagăn și s-o gândit a cui să sie oare...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 105); „Șî-n vârfuțu ciungului / Zdiară puii șoimului” (Papahagi, 1925: 205). – Cf. zbiera (probabil lat. *exbelare) (Cihac, Philippide, Pascu, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA).
Intrare: zdera
| verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)