15 definiții pentru zburătui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

zburătui [At: AR (1829), 20 / V: zbor~ / S și: sb~ / Pzi: ~esc / E: zbura + -ui] 1 vr (Reg; d. păsări și d. insecte sau d. stoluri, roiuri etc.) A se zburătăci (1). 2-4 vt (Reg; c. i. puii păsărilor; pex; c. i. copii) A crește (35, 38-39). 5 vt (Pop; c. i. păsări sau, p. ext., animale, oameni) A zburătăci (14). 6 (Reg; c. i. pari) A zburătăci (15). 7 vr (Înv) A se dărâma (3). 8 vt (Înv; c. i. gloanțe, proiectile, pietre) A azvârli (1). 9 vt (Fig) A reteza (1).

zburătui vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică păsări) A zbura aproape de pămînt. 2 Fig. A reteza dintr-o lovitură, făcînd să cadă, să se prăbușească. Își mișcă brațele... făcute într-adins ca să zburătuiască țeste de dușmani (D. ZAMF.). • prez.ind. -iesc. și zburătăi vb. IV. /zbura + -ătui.

ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc. I. CR. IV 216. 2. A face să cadă (dintr-o lovitură). Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. D. ZAMFIRESCU, R. 224. – Variantă: zburătăi vb. IV.

ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcînd să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

sburătuì v. 1. a alunga (cu pietre, cu lemne): câți trec, îi sburătuesc POP.; 2. a se alunga în sbor: graurii se sburătuiau prin stuh. [Tras din sburat, de unde și sburătăci].

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiesc, 3 sg. zburătuiește, imperf. 1 zburătuiam; conj. prez. 1 sg. să zburătuiesc, 3 să zburătuiască

zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiesc, imperf. 3 sg. zburătuia conj. prez. 3 să zburătuiască

zburătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiesc, imperf. 3 sg. zburătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătuiască

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBURĂTĂI, zburătăiesc, vb. IV. (Var.) Zburătăci. (din zbura)

Intrare: zburătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătui
  • zburătuire
  • zburătuit
  • zburătuitu‑
  • zburătuind
  • zburătuindu‑
singular plural
  • zburătuiește
  • zburătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătuiesc
(să)
  • zburătuiesc
  • zburătuiam
  • zburătuii
  • zburătuisem
a II-a (tu)
  • zburătuiești
(să)
  • zburătuiești
  • zburătuiai
  • zburătuiși
  • zburătuiseși
a III-a (el, ea)
  • zburătuiește
(să)
  • zburătuiască
  • zburătuia
  • zburătui
  • zburătuise
plural I (noi)
  • zburătuim
(să)
  • zburătuim
  • zburătuiam
  • zburătuirăm
  • zburătuiserăm
  • zburătuisem
a II-a (voi)
  • zburătuiți
(să)
  • zburătuiți
  • zburătuiați
  • zburătuirăți
  • zburătuiserăți
  • zburătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătuiesc
(să)
  • zburătuiască
  • zburătuiau
  • zburătui
  • zburătuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătăi
  • zburătăire
  • zburătăit
  • zburătăitu‑
  • zburătăind
  • zburătăindu‑
singular plural
  • zburătăiește
  • zburătăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătăiesc
(să)
  • zburătăiesc
  • zburătăiam
  • zburătăii
  • zburătăisem
a II-a (tu)
  • zburătăiești
(să)
  • zburătăiești
  • zburătăiai
  • zburătăiși
  • zburătăiseși
a III-a (el, ea)
  • zburătăiește
(să)
  • zburătăiască
  • zburătăia
  • zburătăi
  • zburătăise
plural I (noi)
  • zburătăim
(să)
  • zburătăim
  • zburătăiam
  • zburătăirăm
  • zburătăiserăm
  • zburătăisem
a II-a (voi)
  • zburătăiți
(să)
  • zburătăiți
  • zburătăiați
  • zburătăirăți
  • zburătăiserăți
  • zburătăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătăiesc
(să)
  • zburătăiască
  • zburătăiau
  • zburătăiră
  • zburătăiseră
zborătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburătui, zburătuiescverb

  • 1. popular A zburătăci (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zburătăci
    • format_quote Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42. DLRLC
    • format_quote Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc. I. CR. IV 216. DLRLC
  • 2. popular A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. D. ZAMFIRESCU, R. 224. DLRLC
etimologie:
  • zbura DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.