14 definiții pentru zburdălnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

zburdălnicie sf [At: HELIADE, L. B., 181/10 / S și: sb~ / Pl: ~ii / E: zburdalnic + -ie] 1 Zbenguială (1). 2 (Rar; pex) Distracție (1) 3 (Înv; fig) Desfrâu (7).

zburdălnicie s.f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastîmpăr, voioșie. Era în vîrsta cînd se face trecerea de la zburdălnicia copilăriei în adolescență (AGÂR.). ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. Am rîs de zburdălniciile tinereții (SADOV.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zburdalnic + -ie.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. (La sg.) însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, voioșie, neastîmpăr. Ce însemnează această zburdălnicie în gîndurile și în simțirea mea? GAEACTION, O. I 182. Cum se depărta puțin, își recăpătă zburdălnicia obișnuită. REBREANU, R. II 29. Veverița pusese frîu neobositei sale zburdălnicii și... își mistuise ființa sa în încheietura umbroasă a unei crengi aeriene. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Mai ales la pl.) Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere, nebunie. Și ne-am adus noi aminte de toate din vremea noastră și-am rîs de zburdălniciile tinereții. SADOVEANU, L. 129.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastîmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.

ZBURDĂLNICÍE ~i f. 1) Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială. 2) Joacă voioasă însoțită de multă mișcare; zbânțuială; zbenguială. /zburdalnic + suf. ~ie

zburdălnicíe f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburdălnicie s. f., art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei; (manifestări) pl. zburdălnicii, art. zburdălniciile

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBURDĂLNICÍE s. 1. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. v. joacă.

ZBURDĂLNICIE s. 1. neastîmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZBURDĂLNICIE. Subst. Zburdălnicie, zburdare, zburdă, zburdăciune, zbeng, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbereguială (reg.), zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînț (reg.); joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Neastîmpăr, vioiciune, sprinteneală. Ștrengărie, năzdrăvănie, ghidușie (fam.), șotie, poznă (pop. și fam.), năzbîtie, nebunie, boroboață, dăndănaie (reg.), dănănaie (reg.), trăsnaie. Glumă, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, farsă. Ștrengar, loază (fig.), zgîtie (reg.), calindroi (reg.), diavol (fig.), drac (fig.), drăcușor (fig.), drac împelițat; ghiduș (fam.), ghidușar (rar), poznaș, păcală, păcălici. Adj. Zburdalnic, zburdatic (rar), zburdător (rar), năstașnic (reg.), zbenguit, zbenguitor, zbînțuit, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, zbanghiu, nebunatic, zurliu (fam.), sturlubatic (pop.), sturluibat (reg.), neastîmpărat, vioi, zglobiu, zglobior (dim.), jucăuș (fig.), sprințar (pop. și fam.), sprințăroi (reg., augm.). Ștrengar, năzdrăvan, ghiduș (fam.), poznaș (pop. și fam.), păcală, păcălici. Vb. A zburda, a se zbengui, a se zbînțui, a fi neastîmpărat, a nu avea astîmpăr, a nu sta locului, a nu-și găsi locul, a se juca, a se hîrjoni; a ștrengări, a face (a se ține de) ștrengării (de pozne, de șotii, de nebunii). A se zvăpăia (rar). Adv. Ștrengărește, ca un ștrengar. V. amuzament, animație, bucurie, forfotă, glumă, mișcare.

Intrare: zburdălnicie
zburdălnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdălnicie
  • zburdălnicia
plural
  • zburdălnicii
  • zburdălniciile
genitiv-dativ singular
  • zburdălnicii
  • zburdălniciei
plural
  • zburdălnicii
  • zburdălniciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburdălnicie, zburdălniciisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zburdalnic + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.