O definiție pentru zbiciuiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zbicĭuiéz v. tr. (d. zbicesc 2). Rar. Bat, izbesc: cu bicĭu l-a zbiciuĭa (P. P.). – Și zmi- (Dos.)
Intrare: zbiciuiat
zbiciuiat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)