O definiție pentru zbârcăcit

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÂRCĂCÍ, zbârcăcésc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbâr)

Intrare: zbârcăcit
zbârcăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârcăcit
  • zbârcăcitul
  • zbârcăcitu‑
  • zbârcăci
  • zbârcăcita
plural
  • zbârcăciți
  • zbârcăciții
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitele
genitiv-dativ singular
  • zbârcăcit
  • zbârcăcitului
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitei
plural
  • zbârcăciți
  • zbârcăciților
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)