opțiuni
  • info

21 de definiții pentru zbânțui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUI, zbânțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțui vb. IV] – Et. nec.

zbânțui vr [At: HEM 2471 / V: zbăn~ / Pzi: zbânțui și ~esc / E: fo] 1-2 A zburda (1-2). 3 (Pop) A se hârjoni (1). 4 (Mol) A se agăța cu mâinile, brațele etc. de ceva legănând cu picioarele în aer. 5 (Reg) A merge la petrecere.

ZBÂNȚUI, zbânțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțui vb. IV] – Et. nec.

A SE ZBÂNȚUI mă zbânțui intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbengui. /Orig. nec.

ZBĂNȚUI vb. IV v. zbânțui.

zbănțui2 v vz zbânțui corectat(ă)

zbănțui vb. IV. v. zbînțui.

zbînțui vb. IV. refl. (pop) A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. M-am zbînțuit așa, pe coclaurile bulgărești (GAL.). • prez.ind. zbînțui. și zbănțui vb. IV. /etimol. nec.

ZBĂNȚUI, zbănțuiesc și zbănțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. Te-ai duce dimIneața la horă să te zbănțui și să chiui. C. PETRESCU, R. DR. 241. Mă uitam cu dor la ceilalți copii cum alergau și se zbănțuiau pe afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. Mă mir cum nu s-o săturat de zbănțuit. ALECSANDRI, T. 413. ◊ Variantă: zbînțui (STANCU, D. 72) vb. IV.

ZBÎNȚUI vb. IV v. zbănțui.

ZBĂNȚUI vb. IV. v. zbînțui.

ZBÎNȚUI, zbînțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. [Var.: zbănțui vb. IV]

sbănțuì v. Mold. 1. a lega cu sbanțuri; 2. fig. a face ștrengării: nu s’a săturat de sbănțuit AL. [Sensul figurat e obscur].

zbănțuĭésc v. tr. (d. zbanț). Leg cu zbanțurĭ. V. refl. (cp. cu balț și it. balzo, sbalzo, săritură, balzare, sbalzare, a sări). Sar, mă joc, mă agăț, zburd, mă zbenguĭesc: copiiĭ se zbănțuĭaŭ pin pod. V. bîstîcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbânțui (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbânțui, 3 se zbânțuie, imperf. 1 sg. mă zbânțuiam; conj. prez. 1 sg. să mă zbânțui, 3 să se zbânțuie; imper. 2 sg. afirm. zbânțuie-te; ger. zbânțuindu-mă

zbânțui (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zbânțui, 2 sg. te zbânțui, 3 se zbânțuie, imperf. 3 sg. se zbânțuia; conj. prez. 3 să se zbânțuie

zbânțui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbânțui, 3 sg. și pl. zbânțuie, imperf. 3 sg. zbânțuia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂNȚUI vb. v. zburda.

A se zbânțui ≠ a se liniști

ZBÎNȚUI vb. a se zbengui, a zburda. (Toată ziua se ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBĂNȚUI, zbănțui, vb. IV. ~ 2. Tranz. A strînge, a fixa, a prinde cu o verigă de fier, cu un cerc de metal. (din zbanț)

Intrare: zbânțui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbânțui
  • zbânțuire
  • zbânțuit
  • zbânțuitu‑
  • zbânțuind
  • zbânțuindu‑
 singular plural
  • zbânțuie
  • zbânțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbânțui
 (să)
  • zbânțui
  • zbânțuiam
  • zbânțuii
  • zbânțuisem
a II-a (tu)
  • zbânțui
 (să)
  • zbânțui
  • zbânțuiai
  • zbânțuiși
  • zbânțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbânțuie
 (să)
  • zbânțuie
  • zbânțuia
  • zbânțui
  • zbânțuise
plural I (noi)
  • zbânțuim
 (să)
  • zbânțuim
  • zbânțuiam
  • zbânțuirăm
  • zbânțuiserăm
  • zbânțuisem
a II-a (voi)
  • zbânțuiți
 (să)
  • zbânțuiți
  • zbânțuiați
  • zbânțuirăți
  • zbânțuiserăți
  • zbânțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbânțuie
 (să)
  • zbânțuie
  • zbânțuiau
  • zbânțuiră
  • zbânțuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbănțui
  • zbănțuire
  • zbănțuit
  • zbănțuitu‑
  • zbănțuind
  • zbănțuindu‑
 singular plural
  • zbănțuiește
  • zbănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbănțuiesc
 (să)
  • zbănțuiesc
  • zbănțuiam
  • zbănțuii
  • zbănțuisem
a II-a (tu)
  • zbănțuiești
 (să)
  • zbănțuiești
  • zbănțuiai
  • zbănțuiși
  • zbănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbănțuiește
 (să)
  • zbănțuiască
  • zbănțuia
  • zbănțui
  • zbănțuise
plural I (noi)
  • zbănțuim
 (să)
  • zbănțuim
  • zbănțuiam
  • zbănțuirăm
  • zbănțuiserăm
  • zbănțuisem
a II-a (voi)
  • zbănțuiți
 (să)
  • zbănțuiți
  • zbănțuiați
  • zbănțuirăți
  • zbănțuiserăți
  • zbănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbănțuiesc
 (să)
  • zbănțuiască
  • zbănțuiau
  • zbănțuiră
  • zbănțuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbănțui
  • zbănțuire
  • zbănțuit
  • zbănțuitu‑
  • zbănțuind
  • zbănțuindu‑
 singular plural
  • zbănțuie
  • zbănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbănțui
 (să)
  • zbănțui
  • zbănțuiam
  • zbănțuii
  • zbănțuisem
a II-a (tu)
  • zbănțui
 (să)
  • zbănțui
  • zbănțuiai
  • zbănțuiși
  • zbănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbănțuie
 (să)
  • zbănțuie
  • zbănțuia
  • zbănțui
  • zbănțuise
plural I (noi)
  • zbănțuim
 (să)
  • zbănțuim
  • zbănțuiam
  • zbănțuirăm
  • zbănțuiserăm
  • zbănțuisem
a II-a (voi)
  • zbănțuiți
 (să)
  • zbănțuiți
  • zbănțuiați
  • zbănțuirăți
  • zbănțuiserăți
  • zbănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbănțuie
 (să)
  • zbănțuie
  • zbănțuiau
  • zbănțuiră
  • zbănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbânțui, zbânțuiverb

  • 1. popular familiar A se zbengui, a fi neastâmpărat; a se juca sărind și alergând. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zburda antonime: liniști
    • format_quote Te-ai duce dumneata la horă să te zbănțui și să chiui. C. PETRESCU, R. DR. 241. DLRLC
    • format_quote Mă uitam cu dor la ceilalți copii cum alergau și se zbănțuiau pe afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. DLRLC
    • format_quote Mă mir cum nu s-o săturat de zbănțuit. ALECSANDRI, T. 413. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.