20 de definiții pentru zarvă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

zarvă sf [At: VARLAAM, C. 432 / V: (Înv) ~rbă, ~rfă2, zearvă / Pl: ~ve, (rar) zărvi / E: ns cf ucr зарва „ruptură”, зарватисия „a se rupe; a începe gâlceava”] 1 (Îvp) Zgomot (8). 2 Mișcare intensă în toate direcțiile efectuată de oameni, de vehicule etc. Si: agitație (1), frământare (9), vâlvă, (reg) zavăt (2), zarvură (2). 3 Schimb de cuvinte (aspre) între două sau mai multe persoane Si: ceartă (1), discuție (5), (pop) gâlceavă (2), scandal, sfadă, vorbă.

zarvă s.f. 1 Gălăgie, larmă, hărmălaie, tărăboi; ext. mișcare, agitație, tulburare, frămîntare. Era la ceasul cinci zarvă mare (M. I. CAR.). 2 Ceartă, scandal, gîlceavă. Mai bine orice sărăcie, decît necontenită zarvă și sfadă (REBR.). • /<ucr. зареа.

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.

ZARVĂ s. f. 1. Zgomot, gălăgie; p. ext. frămîntare, mișcare, agitație. Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. În toate părțile – e mișcare, zarvăfreamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. 2. Ceartă, gîlceavă. Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, popa, v. 14. Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.

ZARVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gîlceavă. – Comp. ucr. zarva.

ZARVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva

ZARVĂ s.f. (Mold., Ban.) Ceartă, gîlceavă, discordie. A: După multă zarvă și gîlceavă nemică bun n-au isprăvit. URECHE. Den care prepusuri au întrat între dînșii mari zarve. N. COSTIN. Toată lumea iaste plină de primejdii și de zarve. ALF., 3v; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE. C: Zarve. Rixa. AC, 379. Variante: zarbă (M. COSTIN). Etimologie: cf. ncr. zarva. Vezi și zărvi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, p o t c ă, prigoană, vălășag, zavistie, zăhăială; holcă, v r e a v ă.

zarvă f. larmă, tumult. [Origină necunoscută].

zárvă f., pl. e (d. zărvuĭesc). Vechĭ. Ceartă, gîlceavă. Azĭ. Tumult, zăhăĭală, agitațiune: mocanu se uluise de atîta zarvă: trenurĭ și ĭar treburĭ, caĭ, tunurĭ, căruțe, corniștĭ care bucĭumaŭ ca arhangheliĭ la judecata din urmă (Sov. 231). – Și zárvură, pl. ĭ (Munt. est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZARVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.

ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitație, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuție, vorbă, (pop.) gîlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zarvă (-ve), s. f.1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati.Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.

ZARVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)

Intrare: zarvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarvă
  • zarva
plural
genitiv-dativ singular
  • zarve
  • zarvei
plural
vocativ singular
plural
zarvură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zarvură
  • zarvura
plural
  • zarvuri
  • zarvurile
genitiv-dativ singular
  • zarvuri
  • zarvurii
plural
  • zarvuri
  • zarvurilor
vocativ singular
plural
zearvă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zarbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zarvăsubstantiv feminin

  • 1. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. DLRLC
    • format_quote În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • format_quote În toate părțile e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. DLRLC
  • 2. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, POPA, V. 14. DLRLC
    • format_quote Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.