ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase folosit la unele jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

zar¹ sn [At: BOLLIAC, O. 280 / Pl: ~uri / E: tc zar] 1 Cub mic de os (sau de lemn, de material plastic etc.), pe fațetele căruia sunt imprimate puncte de la unu la șase, care se folosește la anumite jocuri de noroc, prin aruncare Si: (arg) babaroase (1), (înv) coțcă (1), (rar) prăval, (reg) prăvălic, (îvr) prăvălici. 2 (Pex; lpl) Joc de noroc care se joacă cu zaruri (1). 3 (Îs) ~ de învârtit Ruletă. 4 (Îe) ~urile au fost aruncate Decizia a fost luată. 5 (Fam; îs) A juca ~uri A juca barbut. 6 Piesă cubică de metal care face parte din elementele războiului de țesut.

zar¹ s.n. Cub mic de os, de lemn etc., care are pe fiecare față imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și care se folosește în unele jocuri de noroc; ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. Își încerca norocul la zaruri (PER.). ◊ Expr. Zarurile au fost aruncate, se spune atunci cînd a fost luată o decizie irevocabilă, după îndelungi ezitări. ◊ Fig. Se zăreau locuințe risipite ca niște zaruri de var (VIN.). • pl. -uri. /<tc. zar.

ZAR¹, zaruri, s. n. Cub mic de os, de lemn, de material plastic etc., care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. (la pl.) joc de noroc la care se folosesc asemenea cuburi. – Din tc. zar.

ZAR¹, zaruri, s. n. 1. Cub mic, avînd pe fiecare dintre fețele lui imprimate un număr de puncte (de la unu la șase) și folosit la anumite jocuri de noroc. Zarurile începură din nou să cadă. CĂLINESCU, E. O. I 22. Ne trăgea atîtea... nuiele la palmă cîte cădeau din zarurile – lui de os. I. BOTEZ, ȘC. 35. Am găsit două zaruri de chihlimbar. BOLLIAC, O. 280. 2. Joc de noroc la care se folosesc zaruri (1). Altădată s-a așezat cu ei la zaruri și, pierzînd toți banii, a spus iarăși lui tat-su c-a fost furat. PAS, Z. I 166. Numele acestui demon era Teut; zice că el ar fi născocit mai întîi numerile și socoteala și geometria și astronomia, ba și șahul, zațul. La ODOBESCU, S. I 188.

ZAR¹, zaruri, s. n. Mic cub (de os) care are pe fiecare dintre fețe imprimate puncte de la unu la șase și care se folosește la anumite jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc. – Tc. zar.

ZAR ~uri n. 1) Cub mic (din os, din material plastic etc.), având imprimate pe fiecare față un număr de puncte (de la 1 la 6), folosit la anumite jocuri de noroc. 2) la pl. Joc de noroc în care se folosesc asemenea cuburi. /<turc. zar

zar m. cub de joc: jocul în zari. [Turc. ZAR].

1) zar n., pl. urĭ (turc. pers. zar, zar; alb. bg. zar, ngr. zári; it. zara, și [d. ar. az-zar] azzardo, sp. azar, fr. hasard). Mic cub de aruncat la joc. V. arșic, coțcă, madă.

zar s. n., pl. zaruri

zar s. n., pl. zaruri

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. zaruri

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

ZAR s. (rar) prăval, (reg.) prăvălic, prăvălici, (înv.) coțcă, (arg.) babaros. (~ folosit la diverse jocuri.)

zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zar › sp. azar.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă acest râu în fruntea armatei pe care o comanda. Indică o decizie irevocabilă, luată după îndelungi ezitări.

Alea iacta est (lat. „Zarurile au fost aruncate”) – Aceste cuvinte au fost rostite – după cum spune istoricul latin Suetoniu în „Viețile celor 12 împărați”, cap. 32 – de către Cezar (anul 49 î.e.n.) în momentul în care a traversat Rubiconul, după o lungă ezitare. Astfel Cezar și-a riscat viața, căci o lege specială a senatului roman interzicea trecerea cu trupe â Rubiconului (rîul de hotar dintre Italia și Galia cisalpină), spre a se evita astfel incursiunile armate împotriva Italiei pregătite de comandanți ambițioși la granița de nord a țării. Cuvintele „Alea iacta est”, ca și expresia „A trece Rubiconul” au deci înțelesul: „Soarta va decide !” și sînt folosite cînd, după ce ai șovăit mult, iei o hotărire importantă. Dar există, uneori, tendința de a întrebuința aceste cuvinte și cu o nuanță comică, în situații care n-au nimic grav. În poezia Pumnalul, Pușkin evocă momentul care a dat naștere celebrelor vorbe: „Vuiește Rubiconul și Cezar zvîrle sorții”… O poezie a lui Ion Minulescu, în care autorul spune că a plecat în necunoscut „în explorarea unor semne de-ntrebare”, poartă titlul simbolic Alea iacta est (Versuri, EPLA, 1964, pag. 104). IST.

a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local.

a-i tăia (cuiva) zarurile expr. (fig.) a dejuca intențiile cuiva.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.