O definiție pentru zablaic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zablaic sn [At: I. CR. VIII, 90 / Pl: ~ice și ~uri / E: nct] (Olt) Cauc1 (1) mare cu care se ia tescovina din cazan.
Intrare: zablaic
zablaic1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zablaic2 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
zablaic, zablaice / zablaic, zablaicurisubstantiv neutru
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.