15 definiții pentru zăpăceală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

zăpăcea sf [At: (a. 1832) DOC. EC. 496 / Pl: ~eli / E: zăpăci + -eală] 1 Stare a celui care și-a pierdut (temporar) judecata limpede, normală în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: buimăceală, buimăcire, confuzie (1), dezorientare (1), făstâceală (1), năuceală, năucire, tulburare, (îrg) zăbuneală, (reg) zăluzenie (2), zăluzie (3), zărgheală (2), (reg) zăticneală (6), zăticnire (6). 2 (Pex) Situație confuză Si: babilonie (4), (fam) brambureală, (reg) calamandros (1), debandadă, dezordine (2), dezorganizare, haos (4), harababură (1), încurcătură, neorânduială, (rar) neordine, (înv) vavilonie. 3 (Fam) Hărmălaie (2).

zăpăcea s.f. 1 Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, năuceală. Își mușcase limba în zăpăceala pumnilor (REBR.). 2 Dezordine, neorînduială, învălmășeală. 3 (fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. • pl. -eli. /zăpăci + -eală.

ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. Cînd, pe la unu, primim ordin de plecare, zăpăceala devine lugubră. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă, și m-am apropiat de hotarul munților. GALACTION, O. I 49. Cade cineva în vro zăpăceală de unde n-ar ști cum să iasă, de n-ar avea firul Ariadnei. ISPIRESCU, U. 114. 2. (Familiar) Gălăgie mare, larmă, balamuc.

ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, larmă, balamuc.

ZĂPĂCEÁLĂ ~éli f. Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. / a (se) zăpăci + suf. ~eală

zăpăceálă f., pl. elĭ. Dezordine, confuziune: mare zăpăceală’n capu luĭ, în casa asta!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăpăcea s. f., g.-d. art. zăpăcelii; pl. zăpăceli

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂPĂCEÁLĂ s. 1. v. buimăceală. 2. v. dezorientare. 3. v. tulburare. 4. fâstâceală. 5. v. sminteală. 6. v. confuzie. 7. babilonie. 8. v. debandadă. 9. v. dezordine. 10. dezordine, neorânduială, răvășeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)

ZĂPĂCEA s. 1. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Stare de ~.) 2. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, (livr.) deconcertare. (~ îl împiedică să acționeze.) 3. tulburare. (~ ce l-a cuprins cînd m-a văzut.) 4. fîstîceală, intimidare, (Olt.) rătuteală. (~ unui copil.) 5. aiureală, sminteală, țicneală, (fam. fig.) țăcăneală. (~ cuiva.) 6. confuzie, încurcătură, (Transilv.) îngăimăceală. (S-a produs o ~.) 7. babilonie, dezordine, haos, încurcătură, (înv.) vavilonie. (Nu te mai poți descurca în ~ asta.) 8. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea acelei instituții.) 9. deranj, dezordine, neorînduială, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 10. dezordine, neorînduială, răvășeală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hîrtiile tale.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZĂPĂCEALĂ. Subst. Zăpăceală, zăpăcire, buimăceală, buimăcire, teșmenire (reg.), năuceală, năucie (rar), năucire (rar), sturluibare (reg.), uluială, uluire, uimeal (înv.), fîstîceală (fam.), fîstîcire (fam.), amețeală (fig.), perplexitate, dezorientare, descumpănire. Zăpăcit, teșmenit (reg.), năuc, hăbăuc (reg.), aiurit. Adj. Zăpăcit, buimac, buimatic (rar), buimăcit, teșmenit (reg), năuc, năucit, bezmetic, bezmeticit, hăbăuc (reg.), tehui (reg.), capiu (fig.), zăbăuc, aiurit, cu capu-n nori, uluit, amețit (fig.), perplex, dezorientat (fig.), descumpănit. Zăpăcitor, năucitor, uluitor. Vb. A (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) teșmeni (reg.), a (se) năuci, a sturluiba (reg.), a (se) hăbăuci (reg.), a (se) tehui (reg.), a (se) ului (înv.), a uimi (înv.), a (se) fîstîci (fam.), a se pierde, a-și pierde capul, a-și pierde busola (calendarul, păscălia), a ameți (fig.), a rămîne perplex, a (se) dezorienta (fig.). A fi zăpăcit, a nu ști pe ce lume e (trăiește), a fi picat din cer, a fi căzut pod. Adv. În zăpăceală (buimăceală etc.); ca un zăpăcit (năuc etc.). V. nebunie, uimire, uitare.

Intrare: zăpăceală
zăpăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpăcea
  • zăpăceala
plural
  • zăpăceli
  • zăpăcelile
genitiv-dativ singular
  • zăpăceli
  • zăpăcelii
plural
  • zăpăceli
  • zăpăcelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăpăcea, zăpăcelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd, pe la unu, primim ordin de plecare, zăpăceala devine lugubră. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. DLRLC
    • format_quote Trebuie s-o fi luat, în zăpăceala mea, spre soare-scapătă, și m-am apropiat de hotarul munților. GALACTION, O. I 49. DLRLC
    • format_quote Cade cineva în vro zăpăceală de unde n-ar ști cum să iasă, de n-ar avea firul Ariadnei. ISPIRESCU, U. 114. DLRLC
  • 2. familiar Gălăgie mare. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Zăpăci + sufix -eală. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.