23 de definiții pentru zăvorî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvori vb. IV] – Din zăvor.

zăvorî [At: HOGAȘ, DR. II, 61 / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: zăvor] 1-2 vtr (C. i. uși, porți sau, rar, ferestre) A (se) încuia cu zăvorul (1). 3 vt A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor (8), deplasarea unui organ mobil dintr-un sistem tehnic, fixându-l într-o anumită poziție. 4 vt A întemnița. 5 vt (Pop) A încătușa. 6 vt (Pop) A fixa sulul războiului de țesut cu ajutorul zăvorului (9).

zăvorî vb. IV. tr. 1 (compl. indică uși, porți, ferestre etc.) A încuia cu zăvorul. Am zăvorît imediat portița (POP.). ◊ Fig. Dureri ați zăvorît sub glie (GOGA). 2 A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă, fixîndu-l într-o anumită poziție. 3 (pop.) A băga, a lega pe cineva în cătușe, în fiare. • prez.ind. -ăsc. și zăvori vb. IV. /zăvor + -î.

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe, în fiare [Var.: zăvori vb. IV] – Din zăvor.

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la uși, la obloane etc., p. ext. la încăperi) A încuia cu zăvorul. Să arunce cu ce le cădea sub mînă în obloanele groase, de stejar, pe care Nedelea avea grijă să le zăvorască bine pe dinăuntru. GALAN, Z. R. 211. Boier Stoicea intră și el în casă, prin ușile cele mari, groase de o palmă; le închise, le zăvorî și încrucișă pe ele drugii de fier. GALACTION, O I 52. ◊ Fig. Pădurile arse de bruma toamnei zăvorau orizontul cu porți de aramă. C. PETRESCU, S. 190. Radu Comșa mai știa între dînșii încă o pricină care le zăvora sufletul. id. î. I 21. ◊ Refl. (Despre persoane) S-a zăvorit în odaia lui și a spart toate vasele. PAS, Z. I 31. ♦ A închide, a întemnița (pe cineva). Putea, după aceea, maiorul Arghir să înlocuiască cravașa cu un bici... Să-i lipsească pe muncitori de hrană. Să-i zăvorască iarăși, pe cei mai cutezători dintre ei, în carcerele negre. PAS, Z. IV 128. 2. (Popular) A lega (pe cineva) în fiare, în cătușe. În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat, La picioare zăvorit Și cu lanțul pus de gît. TEODORESCU, P. P. 527. – Variantă: zăvori (HOGAȘ, M. N. 164, PĂSCULESCU, L. P. 216) vb. IV.

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe, în fiare. [Var.: zăvori vb. IV] – Din zăvor.

A SE ZĂVORÎ mă ~ăsc intranz. (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvor

A ZĂVORÎ ~ăsc tranz. 1) (uși, porți, obloane, încăperi etc.) A încuia cu zăvorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intenționat cu un zăvor. 3) fam. (persoane) A pune la închisoare; a băga în temniță; a întemnița; a închide. 4) înv. (persoane) A pune în cătușe; a încătușa. 5) (persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. /Din zăvor

ZĂVORI vb. IV v. zăvorî.

ZĂVORI vb. IV. v. zăvorî.

zăvorì v. a trage zăvorul, a închide cu zăvorul.

zăvorăsc, a -î v. tr. (vsl. zavoriti, zatvoriti, a închide. V. voresc 2). Încuĭ (cu zăvoru).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, 3 sg. zăvorăște, imperf. 1 zăvoram; conj. prez. 1 să zăvorăsc, 3 să zăvorască

zăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvora, perf. s. 3 sg. zăvorî 1 pl. zăvorâtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorâse; conj. prez. 3 să zăvorască; ger. zăvorând; part. zăvorât

zăvorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvora; conj. prez. 3 sg. și pl. zăvorască

zăvorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, conj. zăvorască, imperf. zăvora)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂVORÎ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

zăvorî vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

ZĂVORÎ vb. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) încuia. (A ~ o casă; s-a ~ în casă.)

Intrare: zăvorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăvorî
  • zăvorâre
  • zăvorât
  • zăvorâtu‑
  • zăvorând
  • zăvorându‑
singular plural
  • zăvorăște
  • zăvoraște
  • zăvorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăvorăsc
(să)
  • zăvorăsc
  • zăvoram
  • zăvorâi
  • zăvorâsem
a II-a (tu)
  • zăvorăști
(să)
  • zăvorăști
  • zăvorai
  • zăvorâși
  • zăvorâseși
a III-a (el, ea)
  • zăvorăște
  • zăvoraște
(să)
  • zăvorască
  • zăvora
  • zăvorî
  • zăvorâse
plural I (noi)
  • zăvorâm
(să)
  • zăvorâm
  • zăvoram
  • zăvorârăm
  • zăvorâserăm
  • zăvorâsem
a II-a (voi)
  • zăvorâți
(să)
  • zăvorâți
  • zăvorați
  • zăvorârăți
  • zăvorâserăți
  • zăvorâseți
a III-a (ei, ele)
  • zăvorăsc
(să)
  • zăvorască
  • zăvorau
  • zăvorâ
  • zăvorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăvori
  • zăvorire
  • zăvorit
  • zăvoritu‑
  • zăvorind
  • zăvorindu‑
singular plural
  • zăvorește
  • zăvoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăvoresc
(să)
  • zăvoresc
  • zăvoream
  • zăvorii
  • zăvorisem
a II-a (tu)
  • zăvorești
(să)
  • zăvorești
  • zăvoreai
  • zăvoriși
  • zăvoriseși
a III-a (el, ea)
  • zăvorește
(să)
  • zăvorească
  • zăvorea
  • zăvori
  • zăvorise
plural I (noi)
  • zăvorim
(să)
  • zăvorim
  • zăvoream
  • zăvorirăm
  • zăvoriserăm
  • zăvorisem
a II-a (voi)
  • zăvoriți
(să)
  • zăvoriți
  • zăvoreați
  • zăvorirăți
  • zăvoriserăți
  • zăvoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăvoresc
(să)
  • zăvorească
  • zăvoreau
  • zăvori
  • zăvoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăvorî, zăvorăscverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) încuia cu zăvorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să arunce cu ce le cădea sub mînă în obloanele groase, de stejar, pe care Nedelea avea grijă să le zăvorască bine pe dinăuntru. GALAN, Z. R. 211. DLRLC
    • format_quote Boier Stoicea intră și el în casă, prin ușile cele mari, groase de o palmă; le închise, le zăvorî și încrucișă pe ele drugii de fier. GALACTION, O I 52. DLRLC
    • format_quote figurat Pădurile arse de bruma toamnei zăvorau orizontul cu porți de aramă. C. PETRESCU, S. 190. DLRLC
    • format_quote figurat Radu Comșa mai știa între dînșii încă o pricină care le zăvora sufletul. C. PETRESCU, î. I 21. DLRLC
    • format_quote S-a zăvorît în odaia lui și a spart toate vasele. PAS, Z. I 31. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • 1.1.1. (Despre persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. NODEX
    • 1.2. tranzitiv A închide, a întemnița pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Putea, după aceea, maiorul Arghir să înlocuiască cravașa cu un bici... Să-i lipsească pe muncitori de hrană. Să-i zăvorască iarăși, pe cei mai cutezători dintre ei, în carcerele negre. PAS, Z. IV 128. DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A lega pe cineva în cătușe. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: încătușa
    • 2.1. În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat, La picioare zăvorît Și cu lanțul pus de gît. TEODORESCU, P. P. 527. DLRLC
etimologie:
  • zăvor DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.