18 definiții pentru zăpuc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPUC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

zăpuc2 sn [At: ZILOT, CRON. 346 / V: (înv) ~uh, (reg) ~ug / Pl: ~uri / E: ns cf srb zapuhati „a sufla”] (Pop) Zăduf (1).

zăpuc1 sm [At: GLOSAR REG. / Pl: ~uci / E: nct] 1 (Buc) Ființă pipernicită. 2 (Reg) Purcelul cel mai mic al unei scroafe.

zăpuc s.n. (pop.) Zăpușeală. • pl. -uri. /cf. srb. zapuhati „a sufla”.

ZĂPUC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.

ZĂPUC n. (Regional) Zăpușeală, zăduf. Nu te supune nici viforul, nici zăpucul: muncă și iar muncă! La CADE.

ZĂPUC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.

zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăpuc (pop.) s. n., pl. zăpucuri

zăpuc (pop.) s. n., pl. zăpucuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂPUC s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

zăpuc s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂPUH s. n. (Var.) Zăpuc.[1]

  1. Zăpuc nu figurează în acest dicționar. — gall
Intrare: zăpuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpuc
  • zăpucul
  • zăpucu‑
plural
  • zăpucuri
  • zăpucurile
genitiv-dativ singular
  • zăpuc
  • zăpucului
plural
  • zăpucuri
  • zăpucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpuh
  • zăpuhul
  • zăpuhu‑
plural
  • zăpuhuri
  • zăpuhurile
genitiv-dativ singular
  • zăpuh
  • zăpuhului
plural
  • zăpuhuri
  • zăpuhurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpug
  • zăpugul
  • zăpugu‑
plural
  • zăpuguri
  • zăpugurile
genitiv-dativ singular
  • zăpug
  • zăpugului
plural
  • zăpuguri
  • zăpugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăpuc, zăpucurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.