40 de definiții pentru zăgneată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

zăgnea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ete / V: (reg) zamna~, ~ață, ~nată, ~gnat sn (Pl: zăgnaturi), ~nadă, zăcnată, zăcn~, zămn~, zăina~, zămna~, zecnetă, jacnat[1] sn, jăg~, jăgneală,[2] jâgneață,[3] jegn~,[4] jegna~,[5] săgna~, segne / E: ucr загніт, rs загнета cf jar, jer] 1 (Îrg) Surcea sau vreasc pentru foc. 2-3 (Îrg; îe) A da (o) ~ (focului sau la foc) A ațâța (sau a înteți) focul. 4 (Îrg) Scânteie (1). 5-6 (Pop; lsg) (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). 7 (Reg; mai ales în Trs) Jar (la gura cuptorului). 8 (Reg; csnp) Gustare de dimineață.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  3. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  4. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  5. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

zăgnea s.f (reg.) 1 Surcea, vreasc pentru foc. 2 Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. • pl. -ete. /<rus. загнета, ucr. загніт.

ZĂGNEATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

ZĂGNEA s. f. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți, a face să ardă. Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zăgna (MARIAN, NU. 669) s. f.

ZĂGNEA s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Rus zagneta, ucr. zahnit.

ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criș.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre ei și zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spurcată z<ă>gnată, ca o zmoală împuțită, în matca focului cumplită. MISC. SEC. XVII, 165v. 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului și arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zagneta, ucr. zahnit.

zăgneată f. Mold. 1. foc de uscături la gura cuptorului; 2. fig. îndemn: a da cuiva zăgnete CR. [V. segnetă].

zăgneátă f., pl. ete (rus. za-gnëta, podgnët, surcele de aprins focu, dial. za-gnétĭ, adîncătură de păstrat jaraticu în stînga sobeĭ, d. vsl. gnietiti, a aprinde). Jaratic care se pune la gura unuĭ cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se maĭ frigă saŭ să maĭ clocotească puțin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pintenĭ, a da paĭele, a îmboldi, a ațîța. – În Cov. (și Trans.) zăgnată, pl. ate (Doĭna, 1, 15), și jegnată; (în Ĭal. jegneată, pl. ete (după vsl. žigati, žešti, a arde. V. jigală); în Tut. zăgnat, pl. urĭ și e; în Trans. și zăcnată și zămnată.

jăgnea[1] sf vz jăgneață

  1. Varianta nu figurează la intrarea principală jăgneață, dar figurează la zăgneată. Care o fi cea corectă? — gall

jignea[1] sf vz zăgneată

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

sagna[1] sf vz zăgneată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăgnea (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete

zăgnea (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete

zăgnea s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete

zăgnea s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pîine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet’, sl. gnĕtiti a aprinde)

JECNATĂ, jecnate, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)

ZĂCNATĂ, zăcnate, s. f. (Var.) Zăgneată.

zăgnată (-te), s. f. – Foc ce se aprinde în partea din față a cuptorului cu pîine, pentru a accelera coacerea. – Var. zăgneată, zăcnată, zăgneață, zămnată, jecn(e)ată. Rut. zagnit, rus. zagnetĭ, din sl. gnĕtiti „a aprinde” (Tiktin; Candrea).

ZĂGNATĂ, zăgnate, s. f. (Var.) Zăgneată.

ZĂGNEAȚĂ, zăgnețe, s. f. (Var.) Zăgneată.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăgnată, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. – (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor (ALR, 1965: 1.061). 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí < sl. gnětili „a aprinde” (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER, MDA).

Intrare: zăgneată
zăgneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgnea
  • zăgneata
plural
  • zăgnete
  • zăgnetele
genitiv-dativ singular
  • zăgnete
  • zăgnetei
plural
  • zăgnete
  • zăgnetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamna
  • zamnata
plural
  • zamnate
  • zamnatele
genitiv-dativ singular
  • zamnate
  • zamnatei
plural
  • zamnate
  • zamnatelor
vocativ singular
plural
zăgneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgneață
  • zăgneața
plural
  • zăgnețe
  • zăgnețele
genitiv-dativ singular
  • zăgnețe
  • zăgneței
plural
  • zăgnețe
  • zăgnețelor
vocativ singular
plural
zăgnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgna
  • zăgnata
plural
  • zăgnate
  • zăgnatele
genitiv-dativ singular
  • zăgnate
  • zăgnatei
plural
  • zăgnate
  • zăgnatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatul
  • zăgnatu‑
plural
  • zăgnaturi
  • zăgnaturile
genitiv-dativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatului
plural
  • zăgnaturi
  • zăgnaturilor
vocativ singular
plural
zăgnadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgna
  • zăgnada
plural
  • zăgnade
  • zăgnadele
genitiv-dativ singular
  • zăgnade
  • zăgnadei
plural
  • zăgnade
  • zăgnadelor
vocativ singular
plural
zăcnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcna
  • zăcnata
plural
  • zăcnate
  • zăcnatele
genitiv-dativ singular
  • zăcnate
  • zăcnatei
plural
  • zăcnate
  • zăcnatelor
vocativ singular
plural
zăcneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcnea
  • zăcneata
plural
  • zăcnete
  • zăcnetele
genitiv-dativ singular
  • zăcnete
  • zăcnetei
plural
  • zăcnete
  • zăcnetelor
vocativ singular
plural
zămneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămnea
  • zămneata
plural
  • zămnete
  • zămnetele
genitiv-dativ singular
  • zămnete
  • zămnetei
plural
  • zămnete
  • zămnetelor
vocativ singular
plural
zăinată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăina
  • zăinata
plural
  • zăinate
  • zăinatele
genitiv-dativ singular
  • zăinate
  • zăinatei
plural
  • zăinate
  • zăinatelor
vocativ singular
plural
zămnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămna
  • zămnata
plural
  • zămnate
  • zămnatele
genitiv-dativ singular
  • zămnate
  • zămnatei
plural
  • zămnate
  • zămnatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zecne
  • zecneta
plural
  • zecnete
  • zecnetele
genitiv-dativ singular
  • zecnete
  • zecnetei
plural
  • zecnete
  • zecnetelor
vocativ singular
plural
jăgneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgnea
  • jăgneata
plural
  • jăgnete
  • jăgnetele
genitiv-dativ singular
  • jăgnete
  • jăgnetei
plural
  • jăgnete
  • jăgnetelor
vocativ singular
plural
jegneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegnea
  • jegneata
plural
  • jegnete
  • jegnetele
genitiv-dativ singular
  • jegnete
  • jegnetei
plural
  • jegnete
  • jegnetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegna
  • jegnata
plural
  • jegnate
  • jegnatele
genitiv-dativ singular
  • jegnate
  • jegnatei
plural
  • jegnate
  • jegnatelor
vocativ singular
plural
săgnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgna
  • săgnata
plural
  • săgnate
  • săgnatele
genitiv-dativ singular
  • săgnate
  • săgnatei
plural
  • săgnate
  • săgnatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • segnetă
  • segneta
plural
  • segnete
  • segnetele
genitiv-dativ singular
  • segnete
  • segnetei
plural
  • segnete
  • segnetelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sagna
  • sagnata
plural
  • sagnate
  • sagnatele
genitiv-dativ singular
  • sagnate
  • sagnatei
plural
  • sagnate
  • sagnatelor
vocativ singular
plural
jigneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignea
  • jigneata
plural
  • jignete
  • jignetele
genitiv-dativ singular
  • jignete
  • jignetei
plural
  • jignete
  • jignetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăgnea, zăgnetesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. popular (la) singular (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). MDA2
    • chat_bubble A da zăgneată focului = a înteți focul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
  • 2. învechit regional Surcea sau vreasc pentru foc. MDA2
  • 3. învechit regional Scânteie. MDA2
    sinonime: scânteie
  • 4. regional Jar (la gura cuptorului). MDA2
    sinonime: jar
  • 5. regional cu sens neprecizat probabil Gustare de dimineață. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.