40 de definiții pentru zăgneată
din care- explicative (29)
- morfologice (4)
- etimologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
zăgneată sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ete / V: (reg) zamna~, ~ață, ~nată, ~gnat sn (Pl: zăgnaturi), ~nadă, zăcnată, zăcn~, zămn~, zăina~, zămna~, zecnetă, jacnat[1] sn, jăg~, jăgneală,[2] jâgneață,[3] jegn~,[4] jegna~,[5] săgna~, segnetă / E: ucr загніт, rs загнета cf jar, jer] 1 (Îrg) Surcea sau vreasc pentru foc. 2-3 (Îrg; îe) A da (o) ~ (focului sau la foc) A ațâța (sau a înteți) focul. 4 (Îrg) Scânteie (1). 5-6 (Pop; lsg) (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). 7 (Reg; mai ales în Trs) Jar (la gura cuptorului). 8 (Reg; csnp) Gustare de dimineață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgneată s.f (reg.) 1 Surcea, vreasc pentru foc. 2 Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. • pl. -ete. /<rus. загнета, ucr. загніт.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂGNEATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂGNEATĂ s. f. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți, a face să ardă. Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zăgnată (MARIAN, NU. 669) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂGNEATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Rus zagneta, ucr. zahnit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criș.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre ei și zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spurcată z<ă>gnată, ca o zmoală împuțită, în matca focului cumplită. MISC. SEC. XVII, 165v. 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului și arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zagneta, ucr. zahnit.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zăgneată f. Mold. 1. foc de uscături la gura cuptorului; 2. fig. îndemn: a da cuiva zăgnete CR. [V. segnetă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăgneátă f., pl. ete (rus. za-gnëta, podgnët, surcele de aprins focu, dial. za-gnétĭ, adîncătură de păstrat jaraticu în stînga sobeĭ, d. vsl. gnietiti, a aprinde). Jaratic care se pune la gura unuĭ cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se maĭ frigă saŭ să maĭ clocotească puțin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pintenĭ, a da paĭele, a îmboldi, a ațîța. – În Cov. (și Trans.) zăgnată, pl. ate (Doĭna, 1, 15), și jegnată; (în Ĭal. jegneată, pl. ete (după vsl. žigati, žešti, a arde. V. jigală); în Tut. zăgnat, pl. urĭ și e; în Trans. și zăcnată și zămnată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jăgneată[1] sf vz jăgneață
- Varianta nu figurează la intrarea principală jăgneață, dar figurează la zăgneată. Care o fi cea corectă? — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jigneată[1] sf vz zăgneată
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sagnată[1] sf vz zăgneată
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săgnată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
segnetă sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zamnată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zăcnată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăcneată sf vz zăgneată corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgnadă sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgnat sn vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgnată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgneață sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăinată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zămnată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zămneată sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zecnetă sf vz zăgneată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZĂGNATĂ s. f. v. zăgneată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jegn(e)átă V. zăgneată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zăcnátă, V. zăgneată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zămnátă, V. zăgneată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăgneată (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
zăgneată (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăgneată s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zăgneată s. f., g.-d. art. zăgnetei; pl. zăgnete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZĂGNEATĂ, zăgnete, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pîine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet’, sl. gnĕtiti a aprinde)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
JECNATĂ, jecnate, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZĂCNATĂ, zăcnate, s. f. (Var.) Zăgneată.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zăgnată (-te), s. f. – Foc ce se aprinde în partea din față a cuptorului cu pîine, pentru a accelera coacerea. – Var. zăgneată, zăcnată, zăgneață, zămnată, jecn(e)ată. Rut. zagnit, rus. zagnetĭ, din sl. gnĕtiti „a aprinde” (Tiktin; Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂGNATĂ, zăgnate, s. f. (Var.) Zăgneată.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZĂGNEAȚĂ, zăgnețe, s. f. (Var.) Zăgneată.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zăgnată, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. – (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor (ALR, 1965: 1.061). 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí < sl. gnětili „a aprinde” (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zăgneată, zăgnetesubstantiv feminin
- 1. Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). MDA2
- A da zăgneată focului = a înteți focul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
-
-
- 2. Surcea sau vreasc pentru foc. MDA2
- 3. Scânteie. MDA2sinonime: scânteie
- 4. Jar (la gura cuptorului). MDA2sinonime: jar
- 5. Gustare de dimineață. MDA2
etimologie:
- zagneta, загнета DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
- zahnit, загніт DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
- jar, jer MDA2