opțiuni
  • info

17 definiții pentru zăblău (pânză)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBLĂU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

ZĂBLĂU1, zăblaie, s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. – Din bg. zeblo.

zăblău1 sn [At: NEAGOE, ÎNV. 54/20 / V: (reg) zab~2, (înv) ~lou, (reg) zâb~ / Pl: ~laie și (îvr) ~baie / E: bg забло] (Îvp) 1 Pânză (groasă) din câlți sau din păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc. 2 (Pgn) Pătură (1).

zăblău2 s.n. (înv.,pop.) Țesătură (groasă) de cînepă sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; gener. țol, pătură. O laviță învelită cu rogojini și cu zăblaie (ODOB.). • pl. -aie. /<bg. зъбло.

ZĂBLĂU2, zăblaie, s. n. Pînză de cîlți sau de păr de capră, p. ext. obiect făcut din astfel de pînză (v. țol, pătură). Griul roșu, greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe zăblaie curate de unde-l încărcau argații și-l duceau la magaziile boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 100. Mai încolo, pe ziduri, stau rînduite, peste-un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85. Nevastă c-a mea frumoasă Nu e-n sat la d-voastră! Cînd îi pomenești de furcă, Ia zăblău și se culcă. ȘEZ. XII 78.

ZĂBLĂU1, zăblaie, s. n. Pînză de cîlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. ext. țol, pătură.

ZĂBLĂU ~aie n. Pânză groasă de câlți sau de păr de capră, din care se confecționează diferite obiecte casnice (lăicere, țoluri, cergi etc.). /Orig. nec.

zăblău n. 1. țol de cânepă de vânturat grâne: întinde zăblaiele și bate-le cu maiele POP.; 2. cergă de cal: un zăblău vărgat OD. [Origină necunoscută].

zăblăŭ, V. zablăŭ 1 și 2.

zablău2 sn vz zăblău1

zăblou sn vz zăblău1

zâblău sn vz zăblău1

*prelátă f., pl. e (fr. prélart și prélat, de orig. neșt.). Arm. pînză de acoperit căruțele ș. a. (numită și ceahól, polog și zablăŭ).

2) zablăŭ n., pl. ăĭe (cp. cu ung. zabló, troacă, copaĭe). Munt. Cergă, pătură, țol: un zablăŭ vărgat (Od.). Polog, prelată, mușama de acoperit grînele saŭ altă marfă (CL. 1910, 29, și 1911, 583). Dos. (zăblăŭ). Pînză de sac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăblău1 (pânză; pătură) (înv., pop.) (desp. ză-blău) s. n., art. zăblăul; (pături) pl. zăblaie

zăblău2 (pânză, pătură) (înv., pop.) (ză-blău) s. n., art. zăblăul; (pături) pl. zăblaie

zăblău (pânză, pătură) s. n. (sil. -blău), art. zăblăul; (pături) pl. zăblaie

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăblău (-aie), s. n. – Pînză, țol. Origine necunoscută. A fost pus în legătură cu ceh., slov. zábalka „înveliș” (Cihac, II, 467) sau cu mag. zabló „copaie”, la fel de improbabile.

Intrare: zăblău (pânză)
zăblău2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ză-blău info
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăblău
  • zăblăul
  • zăblău‑
plural
  • zăblaie
  • zăblaiele
genitiv-dativ singular
  • zăblău
  • zăblăului
plural
  • zăblaie
  • zăblaielor
vocativ singular —
plural —
zablău2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablău
  • zablăul
  • zablău‑
plural
  • zablăie
  • zablăiele
genitiv-dativ singular
  • zablău
  • zablăului
plural
  • zablăie
  • zablăielor
vocativ singular —
plural —
zâblău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăblou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăblău, zăblaiesubstantiv neutru

  • 1. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere, țoluri etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Grîul roșu, greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare, iar de-aci se făcea vraf pe zăblaie curate de unde-l încărcau argații și-l duceau la magaziile boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 100. DLRLC
    • format_quote Mai încolo, pe ziduri, stau rînduite, peste-un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85. DLRLC
    • format_quote Nevastă c-a mea frumoasă Nu e-n sat la d-voastră! Cînd îi pomenești de furcă, Ia zăblău și se culcă. ȘEZ. XII 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.